Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru modula╚Ťie

MODUL├ü╚ÜIE, modula╚Ťii, s. f. 1. (Muz.) Trecere de la o tonalitate la alta dup─â regulile armoniei; varia╚Ťie a ├«n─âl╚Ťimii ╚Öi intensit─â╚Ťii ├«n emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care ├«╚Öi schimb─â tonalitatea. 2. (Fiz.) Varia╚Ťie a unui parametru al semnalului purt─âtor de informa╚Ťii. ÔÇô Din fr. modulation, it. modulazione.
MODUL├ü╚ÜIE, modula╚Ťii, s. f. 1. (Muz.) Trecere de la o tonalitate la alta dup─â regulile armoniei; varia╚Ťie a ├«n─âl╚Ťimii ╚Öi intensit─â╚Ťii ├«n emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care ├«╚Öi schimb─â tonalitatea. 2. (Fiz.) Varia╚Ťie a unui parametru al semnalului purt─âtor de informa╚Ťii. ÔÇô Din fr. modulation, it. modulazione.[1]
MODUL├ü╚ÜIE, modula╚Ťii, s. f. 1. Trecerea de la o tonalitate sonor─â la alta; serie de sunete care ├«╚Öi schimb─â tonalitatea. Sl─âvind s─ârb─âtoarea pomilor, privighetoarea cea f─âr─â de pereche ├«╚Öi ├«ncepe modula╚Ťiile ei de o putere ╚Öi o dulcea╚Ť─â nesf├«r╚Öit─â. SADOVEANU, O. VI 400. ├Ä╚Öi da seama ├«n acela╚Öi timp de sonoritatea ╚Öi modula╚Ťiile glasului. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 64. 2. (Fiz.) Modificarea m─ârimilor caracteristice ale unei oscila╚Ťii, astfel ├«nc├«t aceste m─ârimi s─â varieze ├«n timp Ia fel cu anumite oscila╚Ťii date; rezultatul modul─ârii. ÔÇô Variant─â: modula╚Ťi├║ne (C. PETRESCU, ├Ä. I 237) s. f.
modul├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. modul├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. modul├í╚Ťiei; pl. modul├í╚Ťii, art. modul├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
modul├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. modul├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. modul├í╚Ťiei; pl. modul├í╚Ťii, art. modul├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
MODULÁȚIE s. v. inflexiune.[1]
MODUL├ü╚ÜIE s.f. 1. (Muz.) Trecere a unui sunet, a unei melodii de la o tonalitate la alta; serie de sunete care ├«╚Öi modific─â tonalitatea. 2. Modificarea amplitudinii, frecven╚Ťei sau fazei unei oscila╚Ťii armonice. [Gen. -iei, var. modula╚Ťiune s.f. / cf. fr. modulation, lat. modulatio].
MODUL├ü╚ÜIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecven╚Ťei sau fazei unei oscila╚Ťii armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate ├«n alta; serie de inflexiuni corespunz─âtoare unei emisiuni vocale. (< fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione)
MODUL├ü╚ÜIE ~i f. 1) muz. Trecere de la o tonalitate la alta ├«n conformitate cu regulile armoniei; ml─âdiere. 2) fiz. Varia╚Ťie a amplitudinii, a intensit─â╚Ťii sau a frecven╚Ťei unui curent sau a unei oscila╚Ťii ├«n vederea transmiterii unui semnal purt─âtor de informa╚Ťie. /<fr. modulation, it. modulazione[1]
modula╚Ťi(un)e f. Muz. trecerea dela un ton sau mod la altul: modula╚Ťiunile vocii.
*modula╚Ťi├║ne f. (lat. modul├ítio, -├│nis). Muz. Ac╚Ťiunea ╚Öi modu de a-╚Ť─ş modula vocea, trecerea voci─ş de la un ton la altu: modula╚Ťiunile voci─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
MODULA╚ÜIE s. inflexiune, intonare, intona╚Ťie, ml─âdiere modulare, ton, tonalitate. (O ~ pl─âcut─â a cuvintelor.)
modula╚Ťie I. (Fiz.) Varia╚Ťia ├«n timp (dup─â o anumit─â lege, corespunz─âtoare unui mesaj de transmis) a unuia din parametrii unui semnal purt─âtor. ├Än cazul semnalelor purt─âtoare sinusoidale, se utilizeaz─â m. de amplitudine* sau de frecven╚Ť─â*. ├Än fenomenul b─ât─âilor* acustice are loc o m. de amplitudine a undei care rezult─â din suprapunerea altor dou─â de frecven╚Ť─â apropiat─â, m. manifestat─â prin ├«nt─âriri ╚Öi sl─âbiri perioadice (v. perioada (2)) ale sunetului rezultant. Cercet─ârile electroacustice arat─â c─â efectul vibrato* vocal are un caracter complex, const├ónd din varia╚Ťii periodice simultane de frecven╚Ť─â, de intensitate* ╚Öi de timbru* ale sunetului emis; aceste varia╚Ťii se repet─â, ├«n mod normal, de c. ╚Öase ori pe secund─â. Diferen╚Ťele de frecven╚Ť─â sunt de c. un semiton* ├«n cazul vocii ╚Öi de c. un sfert de ton (v. microinterval) ├«n cazul instr. muzicale la care se poate ob╚Ťine acest efect. Diferen╚Ťele de intensitate sunt foarte mici (2-3 dB). ├Än tremolo* vocal, m. de amplitudine este minim─â, pe c├ónd cea de frecven╚Ť─â mare (7-10 perioade*/s), ceea ce d─âuneaz─â calit─â╚Ťii emisiei sonore. II. Procesul schimb─ârii unui centru tonal [v. tonalitate (2)] cu un altul sau a unei configura╚Ťii modale* [ori sonore, organizat─â, ╚Öi delimitat─â, ├«ndiferent ├«n ce sistem (II)] cu o alta. M. este deci proprie organiz─ârilor muzicale nu numai pe baza principiului subordon─ârii sunetelor (gravita╚Ťie), care reclam─â un centru bine determinat ╚Öi afirmat sonor (unele moduri, gamele* sistemului tonal, sau unele configura╚Ťii sonore ce posed─â un centru stabil), ci ╚Öi ├«ntregului sistem modal (deci ╚Öi modurilor care nu sunt constituite pe o ierarhie a sunetelor). Astfel, simpla schimbare a unei configura╚Ťii modale cu alta, f─âr─â a implica un proces complex, se poate numi propriu-zis m. Ideea existen╚Ťei unui proces clasic, prin care se efectueaz─â m. ├«n cadrul tonalit─â╚Ťii (1) ar putea infirma aceast─â p─ârere. Dar tot tonalitatea ne-a obi╚Önuit cu m. brusc─â ├«n care nu este implicat nici un proces tehnic ci doar unul psihologic. ╚śi tot tonali╚Ötii, prin l─ârgirea conceptului tonal, ne-au obi╚Önuit cu zone tonale comune ├«n care m. ├«╚Öi pierde la un moment dat func╚Ťia, zonele tinz├ónd spre o ÔÇ×nebuloas─âÔÇŁ fapt ce, p├ón─â la urm─â, a dus la atonalitate* (v. ╚Öi dodecafonie). Astfel, ├«n ideea tonalit─â╚Ťii l─ârgite, schimbarea unei anumite configura╚Ťii sonore, care se afirm─â psihologic pe o suprafa╚Ť─â muzical─â mai ampl─â, cu o alta, care se va afirma ├«n continuare, implic─â ideea de m. Merg├ónd mai departe cu ra╚Ťionamentul ╚Öi consider├ónd, ├«ntr-o accep╚Ťie europ., at├ót sistemul tonal c├ót ╚Öi cel serial*, cazuri particulare ale unui modalism l─ârgit, vom constata c─â ideea de m. ar corespunde ╚Öi serialismului atunci c├ónd se produce o schimbare de serie* (╚Öi nu o schimbare de form─â sau transpozi╚Ťie* a seriei). Mai mult, ╚śt. Niculescu trat├ónd intersec╚Ťia categoriilor sintactice prin trecerea de la o sintax─â (2) la alta (cu ajutorul elementelor comune), nume╚Öte un atare proces ÔÇ×m. de sintax─âÔÇŁ. Tragem de aici concluzia c─â m. ├«n sensul larg al cuv├óntului, ├«nseamn─â o schimbare (tehnic─â ╚Öi psihologic─â) de stare a unei configura╚Ťii sonore bine afirmate (stabile) cu o alta ce se va afirma ulterior. Bine├«n╚Ťeles acesta este aspectul abstract al m., consider├ónd ╚Öi sistemul temperat* ca o parte a sistemului modal netemperat, ce cuprinde totalitatea muzicilor extraeuropene (un sistem extrem de vast ╚Öi bogat, ├«n care m. ac╚Ťioneaz─â, ├«n primul r├ónd, la nivel psihologic, presupun├ónd un proces foarte complicat de semnfica╚Ťii legate de stare). ÔÖŽ Practic, ├«n muzica europ., unde termenul este folosit at├ót ├«n teoria (2) muzicii (├«n studiul melodiei*) c├ót ╚Öi ├«n armonie (III, 1-2) reclam├ónd un proces de schimbare a centrului sonor de pe un sunet pe altul, cu sau f─âr─â schimbarea modului, distingem dou─â aspecte: m. ├«n sistemul tonal ╚Öi ├«n sistemul modal (├«n accep╚Ťia europ.). Prin m. ├«n sistemul tonal (impropriu numit─â modula╚Ťie; D. Cuclin propune termenii: tonula╚Ťie ÔÇô pentru trecerea dintr-o tonalitate ├«n alta f─âr─â a se schimba modul, respectiv: Do-La; tono-m. ÔÇô pentru schimbarea tonalit─â╚Ťii ╚Öi a modului respectiv: Do-la; m. pentru schimbarea modului respectiv: Do-do), se ├«n╚Ťelege un proces de trecere de la o tonalitate la alta ce urmeaz─â anumite reguli bazate pe ├«nl─ân╚Ťuirile tonale urm─ârind dou─â criterii: gradul de afirmare a noii tonalit─â╚Ťi ╚Öi gradul de ├«nrudire a tonalit─â╚Ťilor (v. cercul cvintelor). Dup─â primul criteriu determin─âm: inflexiunea modulatorie (se ÔÇ×atingeÔÇŁ pe o suprafa╚Ť─â mic─â o alt─â tonalitate, revenindu-se la cea de la care s-a plecat), m. pasager─â (se ajunge ├«ntr-o tonalitate care nu se afirm─â, ci are doar func╚Ťie de tranzi╚Ťie spre o alta) ╚Öi m. definitiv─â (unde se afirm─â ╚Öi se stabile╚Öte o alt─â tonalitate pe o suprafa╚Ť─â muzical─â mai mare). Cel de-al doilea criteriu se refer─â la m. la tonalit─â╚Ťi apropiate (deci la cele ├«nrudite de gradul I ÔÇô la relativ─â*: Do-la ╚Öi la-Do; la D: Do-Sol; la relativa D: Do-mi; la Sd: Do-Fa; la relativa Sd: Do-re) ╚Öi m. la tonalit─â╚Ťi dep─ârtate pe scara cvintelor care presupune un proces mai complex, unde m─âiestria compozitorului este pus─â la ├«ncercare. ├Än acest sens se utilizeaz─â procedee ca: m. prin tonalit─â╚Ťi tranzitorii, prin progresii* modulatorii melodice sau arm., prin schimbarea modului (la omonim─â*: Do-do), prin pasaje cromatice (cromatismul* ├«n armonie: a se analiza muzica lui R. Wagner, R. Strauss etc.), prin substituirea de func╚Ťiuni* (prin trepte* comune), prin enarmonie (2) (melodic─â sau armonic─â) ╚Öi prin m. brusc─â (folosind situa╚Ťii psihologice). ÔÖŽ ├Än sistemul modal, procesul m. prezint─â o multitudine de posibilit─â╚Ťi. Totu╚Öi, c├óteva principii mai des ├«nt├ólnite, considerate generale pentru modurile sferei muzicale europ., se cer men╚Ťionate: inflexiunea prin trepte mobile, schimbarea configura╚Ťiei modului p─âstr├óndu-se tonica final─â* (v. metabol─â), schimbarea at├ót a tonicii c├ót ╚Öi a configura╚Ťiei modale, m. prin fragmente ╚Öi zone modale caracteristice sau comune etc. Dintr-un punct de vedere teoretic mai nou, ├«n sistemul tonal ╚Öi ├«n cel modal p─âstrarea configura╚Ťiei tonale sau modale ╚Öi schimbarea centrului (tonicii) nu constituie o modula╚Ťie ╚Öi o transpozi╚Ťie (de ex. Do-La = transpozi╚Ťia configura╚Ťiei gamei Do major ÔÇô a configura╚Ťiei tonale model ÔÇô pe sunetul La, de unde rezult─â gama La major). Acest fel de a privi lucrurile ar reprezenta o extindere a concep╚Ťiei teoriei seriale* asupra sistemului de organizare tonal─â sau modal─â. ├Än sfera teoriei tonale este infirmat un asemenea mod de g├óndire (corect, ├«n schimb aplicat ulterior unor practici muzicale deja constituite, dar ceea ce nu ├«nseamn─â c─â nu poate fi utilizat ├«n analiza unor principii tonale!), procesul m. definindu-se ├«n limitele accep╚Ťiei clasicismului* muzical, bazat pe culoarea particular─â a fiec─ârei tonalit─â╚Ťi ╚Öi pe latura afectiv-psihologic─â a modurilor (major*-minor*). Cu toate c─â ├«n perioada renascentist─â au existat unii compozitori vizionari ├«n tratarea procesului m. ca Gesualdo da Venosa (poate pentru c─â armonia tonal─â ├«nc─â nu-╚Öi stabilise toate coordonatele ├«n mod precis), epoca clasic─â a impus un principiu restrictiv care, ├«ncetul cu ├«ncetul, ├«ncep├ónd cu ultimele lucr─âri mozartiene ╚Öi cu Beethoven, s-a deschis, l─âs├ónd loc cromatismului ce a dominat perioada romantic─â. M. cromatic─â ╚Öi cea enarmonic─â culmineaz─â ├«n muzica lui R. Wagner, ca mai apoi l─ârgirea tonalit─â╚Ťii s─â duc─â la pierderea coordonatelor clasice ├«n ceea ce prive╚Öte procesul m., ajung├ónd ├«n sec. 20 ├«ntr-o stare incert─â. De pild─â, ├«n concep╚Ťia lui Hindemith, m. ├«nseamn─â o trecere de la o zon─â tonal─â la alta unde ÔÇ×diferen╚Ťierea ponderii acordice ne permite s─â alc─âtuim serii de acorduri* ├«n care s─â se afle opuse, la un moment dat, dou─â tonalit─â╚Ťi bine distincteÔÇŁ. Ast─âzi s-ar impune, datorit─â revenirii la ideea de centru, o reevaluare, bine├«n╚Ťeles pe alte coordonate, a procesului m.

Modula╚Ťie dex online | sinonim

Modula╚Ťie definitie

Intrare: modula╚Ťie
modula╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e