mocănáș m. (d. mocan). Mold. sud. Pl. Un fel de irozĭ care, la Crăcĭun și Anu Noŭ, umblă din casă’n casă cîntînd cîntece naționale. Eĭ umblă îmbrăcațĭ ca mocaniĭ, în cap cu căcĭulĭ, adică în portu țăranilor de la munte.