MOBILIÁR, -Ă, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier.

MOBILIÁR, -Ă, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier.

MOBILIÁR, -Ă, mobiliare, adj. (Jur.; despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat dintr-un loc în altul; mobil. – Pronunțat: -li-ar.

mobiliár (-li-ar) adj. m., pl. mobiliári; f. mobiliáră, pl. mobiliáre

mobiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. mobiliári; f. sg. mobiliáră, pl. mobiliáre

mobiliár s. n. (sil. -li-ar), pl. mobiliére

MOBILIÁR adj. mișcător, mobil. (Bunuri ~.)

Mobiliar ≠ imobiliar

MOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pron. -li-ar. / < it. mobiliare, fr. mobilier].

MOBILIÁR, -Ă adj. (despre bunuri sau averi) care poate fi transportat; mobil. (< it. mobiliare, fr. mobilier)

MOBILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de bunuri mobile; propriu bunurilor mobile. 2) Care poate fi transportat; transportabil. [Sil. -li-ar] /<it. mobiliare, fr. mobilier

mobiliar a. 1. care constă în lucruri mobile: avere mobiliară; 2. privitor la bunurile mobile: impozit mobiliar.

*mobiliár, -ă adj. (fr. mobiliaire și, maĭ des, mobilier adj. și s., d. mobile, mobil; it. mobiliare). Compus din lucrurĭ mobile: avere mobiliară. Relativ la averea mobilă: impozit mobiliar.

MOBILIAR adj. mișcător, mobil. (Bunuri ~.)