Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

46 defini╚Ťii pentru mobil─â

MOB├ŹL, -─é, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mi╚Öc─â, se deplaseaz─â sau care poate fi mi╚Öcat, deplasat. ÔŚŐ Bunuri mobile sau avere mobil─â = avere const├ónd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc ├«n altul. 2. S. n. Corp ├«n mi╚Öcare. 3. Adj. Nestabil; schimb─âtor, variabil. ÔÖŽ (Despre ochi, privire, figur─â) Care ├«╚Öi schimb─â u╚Öor expresia; care este mereu ├«n mi╚Öcare. 4. S. n. Cauz─â determinant─â a unei ac╚Ťiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. ╚Öi: (1) m├│bil. ÔÇô Pl. ╚Öi: (4) mobiluri] ÔÇô Din fr. mobile, lat. mobilis.
MOBIL├ü, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a ├«nzestra o ├«nc─âpere, o locuin╚Ť─â cu mobil─â. ÔÇô Din mobil─â.
M├ôBIL─é, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destina╚Ťie practic─â precis─â) care serve╚Öte la amenajarea unei locuin╚Ťe, a unei institu╚Ťii etc. ╚Öi care se sprijin─â de obicei cu partea inferioar─â pe podea. ÔÖŽ (La sg.; cu sens colectiv) Mobilier. ÔÇô Din fr. meuble, it. mobilia, germ. M├Âbel.
PERP├ëTUUM M├ôBILE loc., s. n. 1. Dispozitiv fizico-chimic capabil s─â func╚Ťioneze efectu├ónd lucru mecanic sau produc├ónd energie, f─âr─â s─â primeasc─â energie din exterior. 2. Denumire dat─â unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alc─âtuite din note scurte ╚Öi de valoare egal─â, a c─âror succesiune repetat─â las─â impresia unei mi╚Öc─âri continue. ÔÇô Loc. lat.
MOB├ŹL, -─é, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mi╚Öc─â, se deplaseaz─â sau care poate fi mi╚Öcat, deplasat. ÔŚŐ Bunuri mobile sau avere mobil─â = avere const├ónd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc ├«n altul. 2. S. n. Corp ├«n mi╚Öcare. 3. Adj. Nestabil; schimb─âtor, variabil. ÔÖŽ (Despre ochi, privire, figur─â) Care ├«╚Öi schimb─â u╚Öor expresia; care este mereu ├«n mi╚Öcare. 4. S. n. Cauz─â determinant─â a unei ac╚Ťiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. ╚Öi: (4) mobiluri] ÔÇô Din fr. mobile, lat. mobilis.
MOBIL├ü, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a ├«nzestra o ├«nc─âpere, o locuin╚Ť─â cu mobil─â. ÔÇô Din mobil─â.
M├ôBIL─é, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destina╚Ťie practic─â precis─â) care serve╚Öte la amenajarea unei locuin╚Ťe, a unei institu╚Ťii etc. ╚Öi care se sprijin─â de obicei cu partea inferioar─â pe podea. ÔÖŽ (La sg.; colectiv) Mobilier. ÔÇô Din fr. meuble, it. mobilia, germ. M├Âbel.
PERP├ëTUUM M├ôBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil s─â func╚Ťioneze ne├«ncetat, efectu├ónd lucru mecanic sau produc├ónd energie, f─âr─â s─â primeasc─â energie din exterior sau consum├ónd numai din energia termic─â a unui singur corp, f─âr─â a se afla ├«n contact ╚Öi cu un alt corp mai rece dec├ót primul. 2. Denumire dat─â unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alc─âtuite din note scurte ╚Öi de valoare egal─â, a c─âror succesiune repetat─â las─â impresia unei mi╚Öc─âri continue. ÔÇô Loc. lat.
MOB├ŹL2, -─é, mobili, -e, adj. 1. Care se mi╚Öc─â sau poate fi mi╚Öcat ori mutat (cu u╚Öurin╚Ť─â) dintr-un loc ├«n altul. Tunurile rom├«ne╚Öti erau mai mici, de aceea erau mai mobile ╚Öi se putea trage tot folosul dintr-├«nsele. B─éLCESCU, O. I 26. 2. Schimb─âtor, variabil, nestatornic. Termenii tehnici s├«nt printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR, F. E. 83. Substantiv mobil = substantiv care ├«╚Öi poate crea form─â de feminin de la cea de masculin sau form─â de masculin de la cea de feminin. Substantivele apte de a suferi aceast─â modificare [numit─â mo╚Ťiune] se numesc mobile. GRAM. ROM., I 130. ÔÖŽ (Despre figura omeneasc─â) Care ├«╚Öi schimb─â u╚Öor expresia; (despre ochi) care este ├«n continu─â mi╚Öcare; vioi. Cu coatele pe mas─â, se uita ╚Ťint─â ├«n ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 31. 3. (Jur.; cu accentul pe prima silab─â, ├«n expr.) Bunuri mobile (sau avere mobil─â) = avere const├«nd din obiecte care se pot transporta dintr-un loc ├«n altul. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (3) m├│bil.
MOBIL├ü, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja o ├«nc─âpere cu mobila necesar─â. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri. BOLINTINEANU, O. 414. La Turnul Severinului am luat iar o cas─â cu chirie ╚Öi am mobilat-o frumos, pentru ca s─â nu fiu mai pregios dec├«t colegii mei. ALECSANDRI, T. I 371. ÔŚŐ Refl. pas. Od─âile se zugr─âvir─â ╚Öi se mobilar─â cu gust. NEGRUZZI, S. I 73.
M├ôBIL─é, mobile, s. f. Obiect (pat, dulap, mas─â, birou etc.) cu care amenaj─âm o locuin╚Ť─â. Cump─âr─âm chiar o garnitur─â de mobile. C. PETRESCU, ├Ä. II 258. Casa e aceea╚Öi, ├«ns─â mobile nou─â ╚Öi elegante. EMINESCU, N. 81. Ba, te poftesc s─â-mi la╚Öi mobilele ├«n pace. ALECSANDRI, T. I 419. ÔÖŽ (Cu sens colectiv) Mobilier. Mobila cazon─â ├«nc─ârcat─â cu teancuri de dosare verzi, portocalii sau ro╚Öii. SAHIA, N. 71.
mob├şl1 (deplasabil) adj. m., pl. mob├şli; f. mob├şl─â, pl. mob├şle
mob├şl2/m├│bil (jur.) adj. m., f. mob├şl─â/m├│bil─â, pl. mob├şle/m├│bile
mobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 mobileáză
m├│bil─â s. f., g.-d. art. m├│bilei; pl. m├│bile
perp├ętuum m├│bile (lat.) loc. s. n.
mob├şl2 (jur. ╚Öi m├│bil) adj. m., pl. mob├şli; f. sg. mob├şl─â, pl. mob├şle
mobil├í vb., ind. prez. 1 sg. mobil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mobile├íz─â
m├│bil─â s. f., g.-d. art. m├│bilei; pl. m├│bile
perp├ętuum m├│bile s. n.
MOB├ŹL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauz─â.
MÓBILĂ s. v. mobilier.
Mobil Ôëá fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimb─âtor
MOB├ŹL, -─é adj. 1. Care se mi╚Öc─â sau se poate mi╚Öca. 2. Schimb─âtor, nestatornic. ÔÖŽ (Despre fa╚Ťa omului) Care ├«╚Öi schimb─â u╚Öor expresia; (despre ochi) care este ├«n continu─â mi╚Öcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi mo╚Ťiune3 [├«n DN]. // s.n. Cauz─â determinant─â a unei ac╚Ťiuni; motiv. // (╚śi ├«n forma mobili-, mobilo-) Element prim ╚Öi secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×care nu este fixÔÇŁ, ÔÇ×mobilÔÇŁ, ÔÇ×mi╚Öc─âtorÔÇŁ. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
MOBIL├ü vb. I. tr. A aranja o camer─â, o locuin╚Ť─â etc. cu mobila necesar─â. [< mobil─â, dup─â fr. meubler].
M├ôBIL─é s.f. Lucru care serve╚Öte la amenajarea unei locuin╚Ťe. ÔÖŽ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].
MOB├ŹL1, -─é I. adj. 1. care se mi╚Öc─â sau se poate mi╚Öca. 2. schimb─âtor, nestatornic; versatil. ÔŚŐ (despre fa╚Ťa omului) care ├«╚Öi schimb─â u╚Öor expresia; (despre ochi) ├«n continu─â mi╚Öcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi mo╚Ťiune2. II. s. n. 1. corp ├«n mi╚Öcare. 2. cauz─â determinat─â a unei ac╚Ťiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
MOBIL├ü vb. tr. a aranja o camer─â, o locuin╚Ť─â cu mobila necesar─â. (dup─â fr. meubler)
M├ôBIL─é s. f. 1. obiect care serve╚Öte la amenajarea unei locuin╚Ťe. ÔŚŐ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice pies─â ├«n alc─âtuirea unei steme, a unui scut. (dup─â it. mobile, fr. meuble, germ. M├Âbel)
MOB├ŹL1 ~─â (~i, ~e) 1) Care se mi╚Öc─â sau care poate fi mi╚Öcat; mi╚Öc─âtor. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este ├«n continu─â schimbare; instabil; schimb─âtor; variabil. 3) fig. (despre fa╚Ť─â) Care ├«╚Öi schimb─â mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mi╚Öc─â mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
MOB├ŹL2 ~e n. 1) Factor ce determin─â desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni; impuls; imbold. 2) Corp ├«n mi╚Öcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
A MOBIL├ü ~├ęz tranz. (├«nc─âperi, locuin╚Ťe etc.) A ├«nzestra cu mobil─â; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobil─â
M├ôBIL─é ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuin╚Ťe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei ├«nc─âperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. M├Âbel
mobil a. 1. care se mi╚Öc─â sau se poate mi╚Öca; bunuri mobile, cari se pot u╚Öor transporta; 2. fig. schimb─âtor: caracter mobil. ÔĽĹ n. 1. for╚Ť─â motrice; 2. cauz─â determinant─â: interesul e singurul mobil al avarului.
mobilà v. a garnisi cu mobile.
mobil─â f. ceeace serv─â a garnisi o cas─â, o camer─â.
*m├│bil, -─â adj. (lat. m├│bilis, din *movibilis, d. mov├ęre, a mi╚Öca. V. amovibil, moment, mut 2). Care se poate mi╚Öca (├«n opoz. cu stabil, fix): pod mobil. Fig. Schimb─âc─şos, variabil: caracter mobil. S─ârb─âtoare mobil─â, care cade c├«nd ├«ntrÔÇÖo zi, c├«nd ├«ntrÔÇÖalta, cum e Pa╚Ötele. Avere mobil─â, care se poate transporta, ca bani─ş, ha─şnele, tr─âsurile, vitele ╚Ö. a.: Coloan─â mobil─â, coloan─â de solda╚Ť─ş organizat─â p. o expedi╚Ťiune. S. f., pl. e (dup─â fr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o cas─â, ca scaunele, canapelele, paturile, mesele, oglinzile ╚Ö. a. asemenea. S. n., pl. e ╚Öi ur─ş (fals mob├şl). Corp ├«n mi╚Öcare: for╚Ťa de impulsiune a unu─ş m├│bil. For╚Ť─â motrice: aburu e un puternic m├│bil. Fig. Cauz─â determinant─â, ce─şa ce te ├«ndeamn─â (V. motiv): interesu e de multe or─ş m├│bilu ac╚Ťiunilor omulu─ş.
*mobil├ęz v. tr. (d. mobil─â, dup─â fr. meubler, a mobila, it. mobiliare, ammobigliare). Garnisesc cu mobile: a mobila o cas─â.
MOBIL adj., s. 1. adj. volant. (Serviciu ~; bibliotec─â ~.) 2. adj. mi╚Öc─âtor, mobiliar. (Bunuri ~.) 3. s. cauz─â, considerent, motiv, pricin─â, prilej, ra╚Ťiune, temei, (├«nv. ╚Öi pop.) cuv├«nt, (pop.) noim─â, price, (├«nv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, s─âm├«n╚Ť─â. (~ care explic─â luarea unei m─âsuri.)
MOBIL─é s. mobilier, (rar) mobilament. (~ de sufragerie.)
MOBIL─é. Subst. Mobil─â, mobile, mobilier; dormitor, mobil─â de sufragerie, mobil─â de birou, mobil─â de buc─ât─ârie. Mobil─â stil. Pat, p─âtu╚Ť (dim.), p─âtuc, p─âtucean (pop.), p─âtuiac (neobi╚Önuit), p─âtule╚Ť (rar), iatac (├«nv.), prici; pat simplu, pat dublu; pat pliant, pat extensibil; pat de campanie; pat de lemn, pat de fier; dormez─â, recamieu, studio, divan, canapea, canapelu╚Ť─â (dim.), cu╚Öet─â, sofa, otoman─â (├«nv.), fotoliu-pat. Mas─â, m─âsu╚Ť─â (dim.), mescioar─â, mesi╚Öoar─â, m─âsoi. (augm.); mas─â de sufragerie; mas─â de televizor, m─âsu╚Ť─â de radio; mas─â de buc─ât─ârie; mas─â de lucru, mas─â de scris, birou; mas─â verde, gheridon. M─âsu╚Ť─â de noapte, noptier─â. Scaun, sc─âunel (dim.), sc─âuna╚Ö; taburet; trepied, tripod (├«nv.); fotoliu, je╚Ť, jil╚Ť; berjer─â (rar); balansoar; ╚Öezlong. Dulap, dul─âpior (dim.), dul─âpa╚Ö, ╚Öifonier; vitrin─â, scrin, comod─â, dulap de sufragerie, dulap de buc─ât─ârie, servant─â, blidar (pop.), bufet, bar. Lad─â, l─âdi╚Ť─â (dim.), casone, scrin (rar), cuf─âr, cuf─âra╚Ö (dim.). Bibliotec─â. Etajer─â, stelaj. Poli╚Ť─â, policioar─â (dim.), policu╚Ť─â (rar), policer, raft, r─âftule╚Ť (dim.). Lavoar. T├«mplar, stoler (reg.). T├«mpl─ârie, stolerie (reg.). Magazin de mobile. Adj. Mobilat. Vb. A mobila. V. locuin╚Ť─â.
m├│bil─â-tapi╚Ťer├şe s. f. Unitate unde se lucreaz─â mobil─â ╚Öi tapi╚Ťerie ÔŚŐ ÔÇ×Cooperativa me╚Öte╚Öug─âreasc─â inaugureaz─â ├«n aceste zile la Bucure╚Öti, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate ┬źTricotextil┬╗, unit─â╚Ťi de marochin─ârie, mobil─â-tapi╚Ťerie, ├«nc─âl╚Ť─âminte ╚Öi repara╚Ťii.ÔÇŁ R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobil─â + tapi╚Ťerie)
telef├│n mob├şl s. n. (comunic.) Telefon portativ, celular ÔŚŐ ÔÇ×Vom avea telefoane mobileÔÇŁ R.l. 14 XI 92 p. 2 (din telefon + mobil)
mobil─â Dic╚Ťionarele, noastre mai vechi nu se intereseaz─â de etimologia acestui cuv├«nt. DLRM, conform obiceiului, trimite pur ╚Öi simplu la fr. meuble, ad─âugind ├«ns─â ├«n parantez─â ╚Öi pe it. mobile. Nu se intereseaz─â nici (le diferen╚Ťa de termina╚Ťie, nici de cea de gen (├«n ambele limbi romanice la care s├«ntem trimi╚Öi, genul este masculin). Scriban, mai scurt, zice: ÔÇ×dup─â fr.ÔÇŁ. ├«n DLR citim: ÔÇ×din fr. meube, it. mobilia, germ. m├ÂbelÔÇŁ ceea ce nu rezolv─â nimic. ├Än mod surprinz─âtor, CADE nu se refer─â la francez─â, ci deduce pe mobil─â din adjectivul rom├ónesc mobil, f─âr─â nici un cnv├«nt de explica╚Ťie asupra diferen╚Ťei de accent. Putem ├«ns─â crede c─â rom├óna a ref─âcut pe cont propriu procesul semantic care a dus ├«n alte limbi de la ÔÇ×mobilÔÇŁ la ÔÇ×mobil─âÔÇŁ. Desigur ar fi o coinciden╚Ť─â cel pu╚Ťin bizar─â. ├Än ruse╚Öte substantivul e feminin, dar forma lui e đ╝eđ▒eđ╗Đî, ├«n bulg─âre╚Öte e de asemenea feminin, dar forma e đ╝eđ▒eđ╗. Ne mai r─âm├«ne numai solu╚Ťia neogreac─â: din masculinul italian a ie╚Öit n. gr. neutru ╬╝¤î╬╝¤Ç╬╣╬╗╬┐, folosit ├«ns─â mai mult la plural, ╬╝¤î╬╝¤Ç╬╣╬╗╬▒. De aici ├«n rom├óne╚Öte a putut veni at├«t pluralul mobile c├«t ╚Öi, eventual, singularul mobil─â, care ├«n momentul de fa╚Ť─â c├«╚Ötig─â teren asuprau pluralului.
MOB├ŹL, -─é adj. (cf. fr., it. mobile, lat. mobilis): ├«n sintagmele cuv├ónt mobil, substantiv mobil ╚Öi vocal─â mobil─â (v.).
mobil, mobile s. n. telefon celular.

Mobil─â dex online | sinonim

Mobil─â definitie

Intrare: mobil (adj.)
mobil adj. adjectiv
Intrare: mobil─â
mobil─â substantiv feminin
Intrare: mobila
mobila verb grupa I conjugarea a II-a