MIZANTRÓPIC, -Ă, mizantropici, -ce, adj. Care se referă la mizantrop sau la mizantropie; care denotă mizantropie, provocat de mizantropie. – Din fr. misanthropique.

MIZANTRÓPIC, -Ă, mizantropici, -ce, adj. Care se referă la mizantrop sau la mizantropie; care denotă mizantropie, provocat de mizantropie. – Din fr. misanthropique.

MIZANTRÓPIC, mizantropici, -e, adj. Referitor la mizantrop și la mizantropie; de mizantrop. Blestemul mizantropic cu vînăta lui gheară. EMINESCU, O. I 23.

!mizantrópic (mi-zan-/miz-an-) adj. m., pl. mizantrópici; f. mizantrópică, pl. mizantrópice

mizantrópic adj. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópici; f. sg. mizantrópică, pl. mizantrópice

MIZANTRÓPIC, -Ă adj. De mizantrop; ursuz, posac. [Cf. fr. misanthropique].

MIZANTRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mizantropie; propriu mizantropiei. Idee ~că. /<fr. misanthropique

mizantropic a. ce ține de mizantropi: blăstămul mizantropic cu vânăta lui ghiarâ EM.

*misantrópic, -ă adj. (d. mizantropie). De misantrop saŭ de misantropie. – Ob. miz- (după fr.).