mixta definitie

2 intrări

20 definiții pentru mixta

MIXT, -Ă, micști, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.). ◊ Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.
MIXTÁ, mixtez, vb. I. Tranz. A alcătui o școală sau o clasă cu elevi de ambele sexe. – Din mixt.
MIXT, -Ă, micști, mixte, adj., s. f. pl. 1. Adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.). ◊ Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracții ordinare. 2. S. f. pl. Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor utile. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.
MIXT, -Ă, micști, -xte, adj. Alcătuit din elemente deosebite; eterogen. La venirea ungurilor în Ardeal, ei găsesc aici o populație mixtă, slavo-romînă, cu voievozi slavi. ROSETTI, I. SL. 19. Școală mixtă = școală în care învață elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. (Mat.) Număr mixt = număr compus din numere întregi și din fracțiuni.
mixt adj. m., pl. micști; f. míxtă, pl. míxte
*mixtá (a ~) vb., ind. prez. 3 mixteáză
míxte (produse miniere) s. f. pl.
mixt adj. m., pl. micști; f. sg. míxtă, pl. míxte
mixtá vb., ind. prez. 1 sg. mixtéz, 3 sg. și pl. mixteáză
mixté (mineral.) s. f. pl.
MIXT, -Ă adj. Format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊ Școală mixtă = școală frecventată de elevi de ambele sexe; cor mixt = cor format din voci bărbătești și voci femeiești; (mat.) număr mixt = Număr format din numere întregi și din fracții. [Cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat].
MIXT, -Ă I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)
MIXTÁ, mixtéz, vb. I. Tranz. A alcătui o școală, o clasă mixtă. (< mixt)
MIXT míxtă (micști, míxte) Care este format din mai multe elemente de natură diferită; constituit din elemente eterogene; amestecat; combinat. * Număr ~ număr care constă din numere întregi și din fracții ordinare. /<fr. mixte, lat. mixtus, ~a, ~um
mixt a. 1. compus din lucruri diferite: corp mixt; 2. care participă la caractere diferite: gen mixt.
*mixt, -ă adj., pl. m. micștĭ (lat. mixtus, d. miscére, a amesteca. V. mestec, mestricĭon, mistreț, metis). Amestecat, compus din lucrurĭ diferite: corp mixt. Fig. Care ține de unu și de altu: drama e un gen mixt între tragedie și comedie.
mixtá vb. I (înv.) A alcătui clase în care fetele sunt împreună cu băieții ◊ „Vom mixta clasele mici.” (din mixt + -a; DEX-S)
mixt, cristal ∼, soluție solidă sau fază cristalină omogenă, cu compoziție chimică variabilă în limite finite; în c.m. constituenții chimici se substituie reciproc iar, datorită acestuifenomen, proprietățile fizice și chimice sunt aditive, adică se modifică treptat și regulat cu creșterea conținutului în cel de-al doilea component. Ex.: ZnCO3 – FeCO3, plagioclazii din seria albit (NaAlSi3O8) – anortit (CaAlSi3O8) etc. V. și izomorfism.
mixt I. 1. Formație vocală care include atât voci (1) feminine cât și voci masculine (ex. Cor m., grup vocal m.). 2. (În orchestrație*) Timbru m., timbru* complex, rezultând prin contopirea (prin execuție la unison*) a două sau mai multe timbruri simple, net distincte. Ex.: fl. + trp.; cl. + va.; c. fag. + trb. + c. bas. II. (în cântul greg.) Mod m., mod (I, 8) care utilizează atât autenticul cât și plagalul.
MIXT, -Ă adj. (cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat): în sintagmele determinant mixt, formă mixtă, limbă mixtă și mod mixt (v.).

mixta dex

Intrare: mixt
mixt adjectiv substantiv feminin plural
Intrare: mixta
mixta verb grupa I conjugarea a II-a