Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru mituial─â

MITUI├üL─é, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mit─â. [Pr.: -tu-ia-] ÔÇô Mitui + suf. -eal─â.
MITUI├üL─é, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mit─â. [Pr.: -tu-ia-] ÔÇô Mitui + suf. -eal─â.
MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. (Învechit) Mituire. De acum înainte... mituielile și mîncătoriile vor lipsi cu totul. FILIMON, la TDRG.
mitui├íl─â (rar) s. f., g.-d. art. mitui├ęlii; pl. mitui├ęli
mitui├íl─â s. f., g.-d. art. mitui├ęlii; pl. mitui├ęli
MITUIÁLĂ s. v. mituire.
MITUI├üL─é s. v. mit─â, ╚Öper╚Ť.
MITUIAL─é s. mituire, ╚Öper╚Ťuial─â, (ast─âzi rar) sf─ân╚Ťuial─â, sf─ân╚Ťuire, (├«nv.) ru╚Öfet─ârie, (fig.) ungere. (~ unui func╚Ťionar incorect.)
mituial─â s. v. MIT─é. ╚śPER╚Ü.

Mituial─â dex online | sinonim

Mituial─â definitie

Intrare: mituial─â
mituial─â substantiv feminin