Dicționare ale limbii române

35 definiții pentru mitraliere

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.
MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, care execută foc continuu sau în rafale. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.
MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.
MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.
MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.
MITRALIÉRE, mitralieri, s. f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. mitralia.
MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată. ◊ Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.
MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată, pe afet sau trepied, care trage într-un timp scurt un număr mare de gloanțe, asemănătoare cu cele de pușcă. în preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, V. 37. Pînza mitralierei a trecut pe deasupra și oamenii au zvîcnit mai departe. PETRESCU, Î. II 34. ◊ Fig. Cîntau lăutarii căutînd să acopere mitraliera cleștelui pe grătar. PAS, Z. I 171. Pistol mitralieră v. pistol. – Pronunțat: -li-e-.
mitraliá (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliáză, 1 pl. mitraliém (-li-em); conj. prez. 3 să mitraliéze; ger. mitraliínd (-li-ind)
mitraliéră (armă) (mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. mitraliérei; pl. mitraliére
mitraliére (împușcare) (mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. mitraliérii; pl. mitraliéri
!pistól-mitraliéră (-mi-tra-li-e-) s. n., pl. pistoále-mitraliére
púșcă-mitraliéră (-mi-tra-li-e-) s. f., g.-d. art. púștii-mitraliére; pl. puști-mitraliére
mitraliá vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliéz, 3 sg. și pl. mitraliáză, 1 pl. mitraliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitraliéze; ger. mitralíind (sil. -li-ind)
mitraliéră (armă) s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. mitraliérei; pl. mitraliére
mitraliére (acțiune) s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. mitraliérii; pl. mitraliéri
pistól-mitraliéră s. n. (sil. -tra-li-e-)
púșcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púștii-mitraliére; pl. puști-mitraliére
MITRALIÉRĂ s. (MIL.) (înv.) mitralieză, (arg.) cățea.
MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].
MITRALIÉRĂ s.f. Armă automată de calibru mic pe afet, cu tir foarte rapid. [Pron. -li-e-. / cf. fr. mitrailleuse, it. mitragliera].
MITRALIÉRE s.f. Acțiunea de a mitralia și rezultatul ei; împușcare cu mitraliera. [Pron. -li-e-. / < mitralia].
MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)
MITRALIÉRĂ s. f. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid. (< it. mitragliera)
A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare
MITRALIÉRĂ ~e f. Armă automată de calibru mic, instalată pe un suport, care are o cadență de tragere rapidă (continuă sau în rafale). [Sil. -li-e-] /<it. mitragliera
*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.
*mitralióză f., pl. e (fr. mitrailleuse). (Cp. cu batoză). Un fel de tun mic care aruncă gloanțe c’o ĭuțeală extraordinară și cu care e armată infanteria și cavaleria. – Ob. (dar nu maĭ bine) mitralieră. – Curat rom. s’ar putea zice mitraliatoare saŭ împroșcătoare.
MITRALIE s. (MIL.) (înv.) mitralieză, (arg.) cățea.
PISTOL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralieră = automat.
MITRALIERĂ armă de foc automată prevăzută cu un suport de fixare, putând fi montată pe o aeronavă, capabilă de a executa foc continuu prelungit și în serii mai lungi decât alte arme de foc automate. Mitralierele pot fi: ușoare (calibru obișnuit, până la 14,5 mm, pentru nimicirea aeronavelor ce zboară la distanțe de 500 m) și grele (împotriva aeronavelor aflate la distanțe de până la 1500 m). Mitralierele pot fi: jumelate, cuplate cu o gură de foc de artilerie (tun) aflată la bord, sau cu o altă mitralieră, dar de calibru diferit, acționarea acestora făcându-se simultan, de la același mecanism.
MITRALIERĂ FOTOELECTRICĂ dispozitiv pentru antrenarea piloților în executarea corectă a tragerilor în luptele aeriene, fără a consuma muniție. Mitraliera fotoelectrică e compusă dintr-un aparat de fotografiat instalat cu obiectivul în axul avionului de vânătoare sau vânătoare-bombardament, fiind în legătură cu butonul de declanșare a rachetelor sau de deschidere a focului tunurilor sau a mitralierelor de bord, care înregistrează pe film momentul deschiderii focului de către pilot. După prelucrarea filmului se poate stabili cu ajutorul unor aparate corectitudinea tragerii (distanța de deschidere a focului și unghiul sub care s-a deschis focul). Sin. fotomitralieră.
MITRALIÉRĂ (< it.) s. f. Armă automată care execută foc continuu sau în rafale, destinată pentru lovirea obiectivelor terestre, marine și aeriene. Inventată în anii ’80 ai sec. 19. Există puști-m., m. grele (m. montate pe afet), m. ușoare și m. de calibru mare (12,7-14,5 mm). Folosită din primul război mondial.
baba și elicopterul / și mitraliera expr. folosită în legătură cu două lucruri care nu au nimic în comun
mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.

mitraliere definitie

mitraliere dex

Intrare: mitralia
mitralia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mitraliere
mitraliere substantiv feminin
  • silabisire: -tra-li-e-
Intrare: mitralieră
mitralieră substantiv feminin
  • silabisire: -tra-li-e-
Intrare: pistol-mitralieră
pistol-mitralieră substantiv neutru
  • silabisire: -mi-tra-li-e-
Intrare: pușcă-mitralieră
pușcă-mitralieră substantiv feminin
  • silabisire: -mi-tra-li-e-