MIRT, mirți,s. m. Arbust totdeauna verde, mirositor, cultivat pentru lemnul său greu, cu structură fină și omogenă sau (la noi) ca plantă ornamentală în ghivece; din florile mici și albe, frumos mirositoare, considerate ca simbol al castității, se fac cununi de mireasă (Myrtus communis). Și-n păru-i poartă o cunună De mirt. IOSIF, PATR. 64. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. Mirtul stă trîndav împletit împrejurul cununei. NEGRUZZI, S. II 42.