Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru mirodenie

MIROD├ëNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat p─âr╚Ťilor unor plante (exotice) folosite pentru a da m├ónc─ârurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substan╚Ť─â aromatic─â alimentar─â; mirodie. 2. Mireasm─â, arom─â, parfum. 3. Numele a dou─â plante din familia cruciferelor, cu flori pl─âcut mirositoare: a) plant─â cu flori galbene-verzui, care cre╚Öte la marginea p─âdurilor (Hesperis tristis); b) nopticoas─â. [Pr.: -ni-e] ÔÇô Mirodie + suf. -enie.
MIROD├ëNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat p─âr╚Ťilor unor plante (exotice) folosite pentru a da m├ónc─ârurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substan╚Ť─â aromatic─â alimentar─â. 2. Mireasm─â, arom─â, parfum. 3. Numele a dou─â plante din familia cruciferelor, cu flori pl─âcut mirositoare: a) plant─â cu flori galbene-verzui, care cre╚Öte la marginea p─âdurilor (Hesperis tristis); b) nopticoas─â. [Pr.: -ni-e] ÔÇô Mirodie + suf. -enie.
MIROD├ëNIE, mirodenii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Frunza, coaja, floarea unor plante (de obicei exotice), folosite pentru a da m├«nc─ârilor un gust picant sau aromat. Tot tumultul planetei, cu porturi ╚Öi hamali... cu minusculi arbu╚Öti de mirodenii. C. PETRESCU, C. V. 119. Nu s-a ├«nvrednicit... s─â guste rachiu c─âlug─âresc cu mirodenii. HOGA╚ś, M. N. 163. ├Än mijloc sta a╚Öezat─â o mas─â cu ╚Öapte talere de aur greu, cu m├«nc─âruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. 2. Miros pl─âcut, mireasm─â, parfum, arom─â. Cur├«nd ├«ncepur─â curcile a sf├«r├«i deasupra jandui ╚Öi a r─âsp├«ndi o mirodenie care nu se mai afl─â. SADOVEANU, O. VI 44. Cer un ceai fierbinte de cinci parale, cu mirodenie de cui╚Öoare. BOTEZ, ╚śC. 52. ÔÖŽ (├Änvechit, mai ales la pl.) Ulei aromat, ├«ntrebuin╚Ťat la ungerea trupului. ╚ś├«pu╚Öoarele cu mirodenii ╚Öi celelalte m─ârun╚Ťu╚Öuri cump─ârate de mine. SEVASTOS, N. 220. 3. Plant─â erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-verzui, care r─âsp├«ndesc noaptea un miros pl─âcut (Hesperis tristis). ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-e.
mirod├ęnie (-ni-e) s. f., art. mirod├ęnia (-ni-a), g.-d. art. mirod├ęniei; pl. mirod├ęnii, art. mirod├ęniile (-ni-i-)
mirod├ęnie s. f. (sil. -ni-e), art. mirod├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirod├ęniei; pl. mirod├ęnii, art. mirod├ęniile (sil. -ni-i-)
MIROD├ëNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nop╚Ťii.
MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.
MIROD├ëNIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunz─â, coaj─â, floare, fruct) care se folose╚Öte ├«n cantit─â╚Ťi mici ├«n alimente, d├óndu-le gust ╚Öi miros pl─âcut; condiment. 2) Substan╚Ť─â aromatic─â care se pune ├«n m├óncare pentru a trezi pofta de m├óncare. 3) Plant─â erbacee cu tulpina erect─â, cu flori galbene-verzui, pl─âcut mirositoare. 4) Plant─â erbacee cu tulpina erect─â, cu frunze din╚Ťate, alungite, cultivat─â pentru florile ei pl─âcut mirositoare; nopticoas─â. /mirodie + suf. ~enie
mirodenie f. 1. arom─â; 2. Bot. nopticoas─â. [╚śi mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].
mirodenie s. v. AROM─é. BALSAM. MIREASM─é. NOPTICOAS─é. PARFUM.
MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) aromat, condiment, ingredient, (pop.) dres, (├«nv.) b─âc─ânii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositur─â, spi╚Ťerie. (Vanilia, piperul s├«nt ~.) 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nop╚Ťii.
MIROD├ëNIE s.f. Condiment, ├«n special exotic, de natur─â vegetal─â, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar ╚Öi scump, sub form─â de frunze, coji, flori, fructe, r─âd─âcini, proaspete sau uscate (scor╚Ťi╚Öoar─â, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, r─âd─âcin─â de ghimber, ╚Öofran etc.); prin ext. orice condiment sau substan╚Ť─â puternic mirositoare.

Mirodenie dex online | sinonim

Mirodenie definitie

Intrare: mirodenie
mirodenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e