MIRÁT, -Ă, mirați, -te, adj. Uimit, surprins. Moșneagul cel mititel părea mirat de răspunsurile scurte și înghețate ale lui Șoimaru. SADOVEANU, O. VII 66. Departe-n zare, Mirat ca un copil, Răsare un astru inutil. TOPÎRCEANU, B. 31. ◊ Fig. Soarele mirat sta-n loc, Că l-a ajuns și-acest noroc. COȘBUC, P. I 58.