Definiția cu ID-ul 46991:
MIRÁ1, mir,
vb. I.
1. Refl. și
tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊
Expr. (
Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦
Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. –
Lat. mirari. Mira dex online | sinonim
Mira definitie