Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 686635:

mint și (est) -țésc, a -í v. intr. (lat. mentiri și mentire, it. mentire, pv. fr. cat. sp. pg. mentir. V. mincĭună). Spun mincĭunĭ. V. tr. Înșel pe cineva pin mincĭunĭ saŭ spun cuĭva mincĭunĭ. Fig. Urechea mea nu mă minte. – În est ob. spun mincĭunĭ.

Minte dex online | sinonim

Minte definitie