Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 343359:

MINTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de minte; propriu minții. Boală ~ă. ◊ Calcul sau operație ~ă calcul făcut în minte. Alienat ~ persoană care și-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis

Mintal dex online | sinonim

Mintal definitie