MINERALOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.^[1]

MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĭa, fr. minéralogie.

MINERALOGÍE s. f. Știință care are ca obiect studierea formării, a structurii și a proprietăților mineralelor, precum și a posibilităților de folosire a acestora.

mineralogíe s. f., art. mineralogía, g.-d. mineralogíi, art. mineralogíei

mineralogíe s. f., art. mineralogía, g.-d. mineralogíi, art. mineralogíei

MINERALOGÍE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralogie, germ. Mineralogie].

MINERALOGÍE s. f. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru. (< fr. minéralogie, germ. Mineralogie)

MINERALOGÍE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mineralelor. /<germ. Mineralogie, rus. mineraloghiia, fr. minéralogie

mineralogie f. partea istoriei naturale care tratează despre minerale.

*mineralogíe f. (îld. mineralo-logie, d. mineral și -logie). Acea parte a științelor naturale care se ocupă de mineralogie: Haüy fu unu din creatoriĭ mineralogiiĭ.