Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru miner

MIN├ëR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucreaz─â ├«ntr-o min─â1 (1). ÔÇô Din fr. mineur.
MIN├ëR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucreaz─â ├«ntr-o min─â1 (1). ÔÇô Din fr. mineur.
MIN├ëR, mineri, s. m. Lucr─âtor calificat care lucreaz─â ├«ntr-o min─â. Tovar─â╚Öii dragi, tovar─â╚Öi de frunte, Minerii no╚Ötri harnici de pe Jii. DE╚śLIU, G. 46. Minerul a trecut numai dintr-o galerie ├«n alta, ╚Öi ├«n urma lui p├«nza groas─â a tenebrelor se reface, de parc─â nimeni n-ar fi sf├«╚Öiat-o. BOGZA, V. J. 156.
min├ęr s. m., pl. min├ęri
min├ęr s. m., pl. min├ęri
MINÉR s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)
MINÉR s.m. Lucrător în mină1 (1). [Cf. fr. mineur].
MINÉR s. m. lucrător în mină1 (1). (< fr. mineur)
MINÉR ~i m. Muncitor specializat în lucrările de mină. /<fr. mineur
miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).
*min├ęr m. (fr. mineur, d. mine, min─â, s─âp─âtur─â; rus. min├ęr). Lucr─âtor din min─â, b─â─şa╚Ö. Soldat care sap─â mine la asedi┼ş. V. minier.
MINER s. (Transilv.) băieș. (E de profesie ~.)
mineră s. v. MINERIȚĂ.
MINERI╚Ü─é s. (rar) miner─â, (prin Transilv.) b─âie╚Öi╚Ť─â. (E ~ de profesie.)

Miner dex online | sinonim

Miner definitie

Intrare: miner
miner substantiv masculin