Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

50 defini╚Ťii pentru mina

MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau ├«n ap─â; a depune o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ├«ntr-o cl─âdire, la un pod etc. pentru a le arunca ├«n aer. 2. (Despre ape) A s─âpa, a roade un teren. ÔÖŽ Fig. A sl─âbi, a distruge treptat; a m─âcina. ÔÇô Din fr. miner.
M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu z─âc─âminte de substan╚Ťe minerale utile; complex de lucr─âri, de instala╚Ťii ├«n subteran ╚Öi la suprafa╚Ť─â, destinate exploat─ârii, cu ajutorul pu╚Ťurilor ╚Öi galeriilor, a unui z─âc─âm├ónt de substan╚Ťe minerale utile; subteran, baie2. ÔÖŽ Fig. Rezervor nesecat (de bog─â╚Ťie). 2. Arm─â exploziv─â folosit─â la distrugerea unor obiective terestre sau acvatice. 3. Bucat─â sub╚Ťire cilindric─â sau prismatic─â din grafit sau din alt material, folosit─â la confec╚Ťionarea creioanelor. ÔÇô Din fr. mine, germ. Mine.
M├ŹN─é2 s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. ÔŚŐ Expr. A avea (o) min─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu), a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav). ÔÇô Din fr. mine.
M├ŹN─é3, mine, s. f. Veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, a c─ârei valoare era egal─â cu o sut─â de drahme. ÔÇô Din fr. mine, lat. mina.
MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau ├«n ap─â; a depune o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ├«ntr-o cl─âdire, la un pod etc. ├«n scopul arunc─ârii lor ├«n aer. 2. (Despre ape) A s─âpa, a roade un teren. ÔÖŽ Fig. A sl─âbi, a distruge (cu ├«ncetul); a m─âcina. ÔÇô Din fr. miner.
M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu z─âc─âminte de substan╚Ťe minerale utile; complex de lucr─âri, de instala╚Ťii ├«n subteran ╚Öi la suprafa╚Ť─â, destinate exploat─ârii, cu ajutorul pu╚Ťurilor ╚Öi galeriilor, a unui z─âc─âm├ónt de substan╚Ťe minerale utile; subteran, baie2. ÔÖŽ Fig. Izvor nesecat (de bog─â╚Ťie). 2. Arm─â exploziv─â care se a╚Öaz─â pe p─âm├ónt sau ├«n p─âm├ónt, ├«n ap─â etc. ╚Öi care explodeaz─â la atingere sau la comand─â. 3. Bucat─â sub╚Ťire cilindric─â sau prismatic─â de grafit sau din alt material, folosit─â la confec╚Ťionarea creioanelor. ÔÇô Din fr. mine, germ. Mine.
M├ŹN─é2, mine, s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. ÔŚŐ Expr. A avea (o) min─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu), a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav). ÔÇô Din fr. mine.
M├ŹN─é3, mine, s. f. Veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, a c─ârei valoare era egal─â cu o sut─â de drahme. ÔÇô Din fr. mine, lat. mina.
MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza explozibile, mine1 (2) undeva, cu scop defensiv. Un pod despre care ╚Ötim c─â e minat. CAMIL PETRESCU, U. N. 265. 2. Fig. A distruge (pu╚Ťin c├«te pu╚Ťin). V. submina. Lupta plin─â de grele sacrificii a acestor popoare [din colonii] mineaz─â temeliile imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2.
M├ŹN─é3, mine, s. f. (La grecii din antichitate) Moned─â valor├«nd o sut─â de drahme. Alcibiad, floarea efebilor din Atena, t─âie ├«ntr-o zi coada cea frumoas─â a unui cine minunat pe care-l cump─ârase cu ╚Öaptezeci de mine. ODOBESCU, S.III 43.
M├ŹN─é1, mine, s. f. 1. Loc subteran, amenajat cu diferite lucr─âri ╚Öi instala╚Ťii care permit accesul la z─âc─âmintele de minerale utile ╚Öi fac posibil─â exploatarea acestora. Noi bine ╚Ötim c─â azi, din min─â, Cei ce primesc c─âldur─â ╚Öi lumin─â Ai no╚Ötri s├«nt, ╚Öi tot ce noi vom face E pentru-o via╚Ť─â nou─â, pentru pace. BENIUC, S. 7. ├Än minele ad├«nci ale Mun╚Ťilor Apuseni se vede perfect tot ce s-a petrecut atunci. Aurul lichid ╚Öi fierbinte s-a strecurat printre st├«nci. BOGZA, A. ├Ä. 121. Mai ├«nainte, aceste mine de sare prezentau un aspect ├«nsp─âim├«nt─âtor. BOLINTINEANU, O. 432. ÔÖŽ Ansamblul lucr─ârilor, construc╚Ťiilor ╚Öi instala╚Ťiilor de la suprafa╚Ť─â ╚Öi din subteran ale unei exploat─âri miniere. ÔÖŽ Bog─â╚Ťie mare, izvor nesecat. ╚śtiin╚Ťa lui France este o m├«n─â de considera╚Ťii, de apropieri, de compara╚Ťii, care dau o mai mare for╚Ť─â crea╚Ťiei sale. IBR─éILEANU, S. 280. 2. Arm─â exploziv─â, compus─â dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care se a╚Öaz─â pe p─âm├«nt, ├«n p─âm├«nt sau sub ap─â ╚Öi explodeaz─â la atingere sau la comand─â (prin ac╚Ťiunea unui dispozitiv special). T├«rn─âcopul, pila, mina mu╚Öc─â st├«nca cu-nd├«rjire. MACEDONSKI, O. I 231. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. NEGRUZZI, S. I 6. 3. (Adesea determinat prin ┬źde creion┬╗) Vergea cilindric─â sau prismatic─â sub╚Ťire f─âcut─â din grafit, plombagin─â sau dintr-o alt─â substan╚Ť─â care poate l─âsa o urm─â pe h├«rtie sau pe alte materiale. Min─â de grafit. Min─â colorat─â.
M├ŹN─é2, mine, s. f. Expresie a fe╚Ťei; fizionomie, chip; ├«nf─â╚Ťi╚Öare. V. mimic─â. Fata ├«ncerc─â s─â-╚Öi fac─â o m├«n─â sur├«z─âtoare, dar lacr─âmile ├«i jucau ├«nc─â ├«n ochi. BART, E. 338. Acum, ├«nchipuie╚Öte-╚Ťi, de po╚Ťi, mina c─âlug─ârilor. NEGRUZZI, S. I 228. Expr. A avea m├«n─â bun─â (sau rea) = a ar─âta bine (sau r─âu); a p─ârea s─ân─âtos (sau bolnav).
miná (a ~) vb., ind. prez. 3 mineáză
m├şn─â1 (├«nf─â╚Ťi╚Öare) s. f., g.-d. art. m├şnei
m├şn─â2 (subteran, parte a creionului, moned─â) s. f., g.-d. art. m├şnei; pl. m├şne
min├í vb., ind. prez. 1 sg. min├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mine├íz─â
m├şn─â (loc subteran, fizionomie, moned─â greceasc─â) s. f., g.-d. art. m├şnei; pl. m├şne
M├ŹN─é s. 1. ocn─â, subteran, (├«nv. ╚Öi reg.) baie, (├«nv.) madem, minier─â. (Au intrat ├«n ~.) 2. (├«nv. ╚Öi reg.) rud─ârie, (prin Ban.) caun─â. (~ de aur.)
M├ŹN─é s. v. fizionomie.
A mina Ôëá a demina
MINÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].
M├ŹN─é2 s.f. ├Änf─â╚Ťi╚Öare; expresie a fe╚Ťei; fizionomie. [< fr. mine].
M├ŹN─é3 s.f. (La vechii greci) Moned─â valor├ónd o sut─â de drahme. [< fr. mine, lat. mina].
M├ŹN─é1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ÔÖŽ Ansamblul lucr─ârilor subterane care permite exploatarea unor z─âc─âminte. ÔÖŽ (Fig.) Mare bog─â╚Ťie (ascuns─â). 2. Cilindru sub╚Ťire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Arm─â alc─âtuit─â dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care explodeaz─â prin lovire sau la comand─â. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].
MINÁ vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina. (< fr. miner)
M├ŹN─é2 s. f. expresie a fe╚Ťei; fizionomie. (< fr. mine)
M├ŹN─é3 s. f. veche moned─â greceasc─â de aur sau de argint, valor├ónd o sut─â de drahme. (< fr. mine, lat. mina)
M├ŹN─é1 s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie s─âpat─â ├«n frunzele sau ├«n scoar╚Ťa unei plante de c─âtre insecte. 3. (fig.) mare bog─â╚Ťie (ascuns─â). 4. cilindru sub╚Ťire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de lupt─â alc─âtuit dintr-o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ╚Öi un dispozitiv de aprindere, care explodeaz─â prin lovire sau la comand─â. (< fr. mine, germ. Mine)
m├şn─â (m├şne), s. f. ÔÇô Surs─â, filon, z─âc─âm├«nt. Fr. mine. Este omonim cu min─â, s. f. (aparen╚Ť─â, aspect, prezen╚Ť─â, fa╚Ť─â), din fr. mine. ÔÇô Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.
A MIN├ü ~├ęz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca ├«n aer. /<fr. miner
M├ŹN─é1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploateaz─â z─âc─âminte minerale. 2) Ansamblu de lucr─âri ╚Öi de instala╚Ťii ce ╚Ťin de extragerea z─âc─âmintelor minerale. 3) Parte central─â de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Surs─â inepuizabil─â (de bog─â╚Ťie). 5) Arm─â exploziv─â al c─ârei dispozitiv poate exploda ├«n p─âm├ónt sau ├«n ap─â. C├ómp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine
M├ŹN─é2 ~e f. Expresie specific─â a fe╚Ťei, care denot─â o anumit─â stare de spirit sau o anumit─â atitudine. /<fr. mine
M├ŹN─é3 ~e f. (├«n antichitatea greac─â) Greutate sau moned─â egal─â cu o sut─â de drahme. /<fr. mine, lat. mina
min├á v. 1. a s─âpa o min─â; 2. a g─âuri cu ├«ncetul: marea mineaz─â ╚Ť─ârmurile; 3. fig. a consuma, a distruge pu╚Ťin c├óte pu╚Ťin: sup─âr─ârile mineaz─â pe om.
min─â f. 1. loc sub p─âm├ónt de unde se extrag minerale combustibile: o min─â de aur, de c─ârbuni; 2. fig. izvor abundant: o min─â de observa╚Ťiuni; 3. cavitate subteran─â ce se umple cu o substan╚Ť─â explozibil─â.
min─â f. aparen╚Ťa exterioar─â, aerul fe╚Ťei: min─â bun─â, trist─â. (= fr. mine).
mină f. măsură de greutate și monedă greacă antică în valoare ce 100 drahme.
2) *m├şn─â f., pl. e (fr. mine, poate d. bretonu min, c─şoc, bot). Aer, aparen╚Ť─â, expresiune a fe╚Ťe─ş: min─â s─ân─âtoas─â, vesel─â. A face mine, a te ar─âta sup─ârat, a face mutre.
3) m├şn─â f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mn├ó). La vechi─ş Grec─ş, o m─âsur─â de greutate egal─â cu o sut─â de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432-436). O monet─â, a 60-a parte din talent (cea din Egina cam 135 de franc─ş, cea din Atica vre-o 98. O min─â de aur valora de 10-12 or─ş ma─ş mult).
1) *m├şn─â f., pl. e (fr. mine, subst. verbal d. miner, a mina, a submina). Teren ├«n fundu p─âm├«ntulu─ş de unde se scot metale, c─ârbun─ş, petre ╚Ö. a.: min─â de aur, de fer, de c─ârbun─ş de p─âm├«nt, de diamant. S─âp─âtur─â (╚Öan╚Ť, galerie, pu╚Ť) p. a scoate metale sa┼ş minerale. S─âp─âtur─â f─âcut─â supt p─âm├«nt p. a pune materi─ş explozive care s─â arunce ├«n aer ce─şa ce e deasupra. Fig. Loc de unde po╚Ť─ş lua tot ce-╚Ť─ş trebu─şe: aceast─â mo╚Öie e o min─â de aur, aceast─â carte e o adev─ârat─â min─â de informa╚Ťiun─ş. Min─â plutitoare, ma╚Öin─â plutitoare f─âcut─â s─â explodeze c├«nd va fi c─şocnit─â de un vas.
*min├ęz v. tr. (fr. miner, cuv. probabil celtic). Sap o min─â: a mina o st├«nc─â. Sap, rod ├«ncet-├«ncet: apa mineaz─â p─âm├«ntu. Fig. Consum, ruinez ├«ncet-├«ncet: boala l-a minat, Jidani─ş mineaz─â patria.
MINĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. și reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. și reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)
MIN─é s. aer, aspect, chip, expresie, fa╚Ť─â, figur─â, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, obraz, (├«nv. ╚Öi pop.) boi, (reg.) s─âba╚Ö, (├«nv.) schim─â, vedere, (fam.) mutr─â. (Are o ~ mul╚Ťumit─â.)
m├şn─â-pil├│t s. f. (tehn.) Min─â care serve╚Öte ca baz─â de experimentare ÔŚŐ ÔÇ×Au fost atacate ╚Öi lucr─âri de baz─â la o min─â-pilot. Aici se va experimenta ╚Öi stabili tehnologia unui nou procedeu de extrac╚Ťie a s─ârii.ÔÇŁ R.l. 13 X 66 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×S-a ├«ntocmit ╚Öi este ├«n curs de aplicare un program de cercet─âri miniere const├ónd din deschiderea unei mine-pilot unde se vor experimenta tehnologiile de extrac╚Ťie adecvate pentru exploatarea straturilor groase.ÔÇŁ Sc. 23 II 74 p. 1 //din min─â + pilot//
m├şn─â-╚Öco├íl─â s. f. (tehn.) Min─â ├«n care lucreaz─â elevi sau studen╚Ťi mineri ÔŚŐ ÔÇ×Pe l├óng─â Grupul ╚Öcolar minier de la Motru, jud. Gorj, a fost construit─â o min─â-╚Öcoal─â care a fost dotat─â ╚Öi amenajat─â dup─â cele mai noi tehnologii ale acestui bazin minier, cu mecanisme ├«n func╚Ťiune, inclusiv un complex mecanizat de avansare, t─âiere ╚Öi sus╚Ťinere.ÔÇŁ R.l. 13 VI 73 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Mina Herja, draga noastr─â min─â-╚Öcoal─â, lucreaz─â din plin.ÔÇŁ V. stud. 26 XII 73 p. 12; v. ╚Öi R.l. 9 IV 80 p. 2 (din min─â + ╚Öcoal─â)
MINA (sec. 16), zugrav rom├ón. L-a ├«nso╚Ťit pe Mihai Viteazul ├«n numeroase campanii. Autor al picturii de la Biserica M─ân─âstirii C─âluiu (1594), ce constituie un valoros document de epoc─â (tablourile votive ale lui Petru Cercel, Mihai Viteazul ╚Öi ale familiei Buze╚Ötilor).
MINA (pseud. Annei Maria Mazzini) (n. 1940), c├ónt─ârea╚Ť─â italian─â de muzic─â u╚Öoar─â. S-a afirmat la sf─âr╚Öitul anilor ÔÇÖ50 printr-un repertoriu divers ╚Öi de mare popularitate (ÔÇ×Tintarella di LunaÔÇŁ, ÔÇ×Grande grande grandeÔÇŁ, ÔÇ×Parole paroleÔÇŁ).
MINA, Francisco ESPOZ Y (1781-1836), general spaniol. A condus unit─â╚Ťile spaniole de gueril─â ├«n timpul ocupa╚Ťiei franceze (1808-1814). Participant la revolu╚Ťia spaniol─â din 1820-1823; ulterior, ulterior, a condus armata spaniol─â ├«mpotriva ├«ncerc─ârii de lovitur─â de stat a carli╚Ötilor (1834).
MINA gr. M╬Ě╬ŻßżÂ¤é. I. Mina b. ╚Öi f.; accentul mutat pe prima ├«n toate derivatele, c├«nd nu este atras de anumite sufixe ca: -─âciu, -oiu, ╚Ö.a. 1. Minea (Sd XXII) ╚Öi frecv. act.; Min├ęaia t.; Mineasa, p├«r├«u. 2. Min├ęa╚Ť─â b, ipoc. (Sc); 3. Mine╚Ö (Ard); Mine╚Öti s.; Minescu, act.; Minovici fam, de orig. ar. 4. Min─âciu, act. 5. + -ar: Min├írul t. (Mus); Minar fam. act. 6. + -ica; Minica b. (17 B III 137); f. (Sc). 7. + -oiu: Minoiu (Cand); Minoe╚Öti fam. olt. (AO XV; Minoniu (Cand). 8. Mina (AO XV 278); -l (P14 fila 17); -lescu, I. poetul; -lici (Buftea); Min/u╚Ť Cojocariu (AO XV 283); -u╚Ťescu., N. 9. Min─â, Oprea (╚śchei II). Miniul 1505 (D Gorj). II. -cu, -co: 1. Minco (Dm; B─âl II); Mincu pren. (Sd XVI; P3); -lescu. 2. Minc─â, Stan (RA III 272); b. (Buftea); f., ar. (F─âr╚Ö); Minca, T., fam. act.; ÔÇ×cucoana Minca zis─â ╚Öi MicaÔÇŁ (BCI XI 81). 3. + -ar: Mincarul t. (Mus). 4. + -u╚Ť: Mincu╚Ťoaia t. (Mus). 5. Prezen╚Ťa de timpuriu ├«n Moldova a derivatelor ├«n -cu, -c─â, denot─â o influen╚Ť─â slav─â mai veche dec├«t cea modern─â bulgar─â, c─âreia s-ar datora formele cu suf. -ciu, -cea: Mincea, fam. munt.: Minciu, act. -l, mar. (Dr─âg); -lescu act.; Minceni s. ╚Öi Mincioag─â fam.
Quamoclit lobata (Llav. et Lex.) House (syn. Mina lobata Llav. et Lex.). Specie ce ├«nflore╚Öte vara-toamna. Flori albe-g─âlbui dispuse ├«n cim─â scorpioid─â, bifurcat─â, lung─â de 35-45 cm. Bobocii ro╚Öii-aprins, ├«nainte de ├«nflorire portocalii, stamine galbene, u╚Öor curbate, exerte. Plant─â anual─â, volubil─â, cca 6 m ├«n─âl╚Ťime. Frunze trilobate, cordiforme la baz─â.

Mina dex online | sinonim

Mina definitie

Intrare: min─â
min─â substantiv feminin
Intrare: mina
mina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Mina
Mina