Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru milostiv

MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ├«ndur─âtor; binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor; p. ext. bun, bl├ónd. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. ÔÇô Din sl. milostiv┼ş.
MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ├«ndur─âtor; binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor; p. ext. bun, bl├ónd. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. ÔÇô Din sl. milostiv┼ş.
MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj. Plin de mil─â (1), milos, ├«ndur─âtor; p. ext. bun, bl├«nd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, c─âci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Osta╚Öul acesta e un om bun la inim─â ╚Öi milostiv. CREANG─é, P. 298. Alearg─â la Trifan, C─â este foarte bl├«nd ╚Öi milostiv ╚Ť─âran. DONICI, F. 52. ÔÖŽ Binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor. Cucoana e ╚Ťifnoas─â ╚Öi ├«ndr─âcit─â cum nu se mai poate, dar conul Grigori╚Ť─â, cum ├«l ╚Öti╚Ťi, drept ╚Öi milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu m─â bate a╚Öa r─âu. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 430. ÔÖŽ Binef─âc─âtor, darnic. Na-╚Ťi ├«mprumutul ├«napoi, c─âci noi nu avem trebuin╚Ť─â de bani. Ia, numai am vrut s─â dovedesc lui Petre, c├«t e╚Öti tu de milostiv. CREANG─é, P. 300. ÔŚŐ Fig. Bl├«nd tainele vi le desface Din s├«nu-i milostiva glie, C─âci toat─â floarea v─â cunoa╚Öte ╚śi toat─â frunza ei v─â ╚Ötie. GOGA, P, 9.
MILOST├ŹV─é, milostive, s. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. Iat─â mint─â, s─âbiu╚Ť─â... s─âlvie, milostiv─â. NEGRUZZI, S. I 97.
milost├şv adj. m., pl. milost├şvi; f. milost├şv─â, pl. milost├şve
milost├şv─â (plant─â) s. f., g.-d. art. milost├şvei
milost├şv adj. m., pl. milost├şvi; f. sg. milost├şv─â, pl. milost├şve
milost├şv─â (bot.) s. f., g.-d. art. milost├şvei
MILOST├ŹV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milos, (├«nv.) milos├órd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. v. caritabil. 4. v. iert─âtor.
MILOST├ŹV─é s. v. avr─âmeas─â, avr─âmeasc─â, veninari╚Ť─â.
Milostiv Ôëá nemilostiv
MILOST├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care manifest─â mil─â; sensibil la suferin╚Ťele ╚Öi nenorocirile altora; milos; ├«ndur─âtor; cru╚Ť─âtor. 2) Care v─âde╚Öte bun─âtate ╚Öi c─âldur─â sufleteasc─â; blajin. /<sl. milostivu
avr─âmeas─â f. (Banat) buruian─â de leac ce cre╚Öte ├«n livezi numit─â ╚Öi milostiv─â (Gratiola): avr─âmeasa se culege ├«n Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRAN┼Č, centauree]. V. c├órstineas─â.
milostiv a. aplecat la mil─â: bun, bl├ónd, iert─âtor. [Slav. MILOSTIV┼Č].
milostiv─â f. 1. plant─â de b─âl╚Ťi numit─â ╚Öi mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl. nume eufemistic dat Ielelor.
milost├şv, -─â adj. (vsl. milostiv┼ş). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ─şert─âtor, clement: bo─şeru trebu─şe s─â fie milostiv. S. f. Potroac─â, veninari╚Ť─â, o buru─şan─â. ÔÇô Vech─ş milost├şvnic (vsl. milostiv─şn┼ş).
MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, ├«ndur─âtor, ├«ng─âduitor, milos, (├«nv. ╚Öi reg.) milostivnic, (├«nv.) cru╚Ť─âtor, milos├«rd, milos├«rdnic, mizericordios. (Divinitate ~.) 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milos, (├«nv.) milos├«rd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inim─â ~.) 4. iert─âtor, indulgent, ├«ndur─âtor, ├«ng─âduitor, (livr.) clement. (Fi╚Ťi mai ~ cu ei!)
milostivă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEASCĂ. VENINARIȚĂ.
milostive s. pl. v. IELE.

Milostiv dex online | sinonim

Milostiv definitie

Intrare: milostiv
milostiv adjectiv