MIJLOCÁR, -Ă, mijlocari, -e, adj. (Reg.) Mijlocaș (II 1). – Mijloc + suf. -ar.

MIJLOCÁR, -Ă, mijlocari, -e, adj. (Reg.) Mijlocaș (II 1). – Mijloc + suf. -ar.

mijlocár (reg.) adj. m., pl. mijlocári; f. mijlocáră, pl. mijlocáre

mijlocár adj. m., pl. mijlocári; f. sg. mijlocáră, pl. mijlocáre

mijlocáș, -ă adj. și s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Țăran mijlocaș, care are o avere de mijloc. Cal mijlocaș, înhămat între rotașĭ și înaintașĭ. – În Ban. -cár, -ă.