MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. 1. Apărut, ieșit la iveală, ivit. (Fig.) Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început, POPA, V. 97. Răsărit, încolțit. Iarbă, flori nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11.