MÍGMĂ, migme, s. f. (Rar) Amestec de diverse materiale, care au proprietatea de a se întări și de a deveni rezistente. [Uși] împodobite... cu ornamente policrome, pe care vremea și apa le-a șters, fără a desființa cu totul urma migmei. ODOBESCU, S. I 404. Grajdurile sînt construcțiuni monumentale de piatră... cu dușumeaua de migmă, pare c-ar fi asfalt. I. IONESCU, D. 526.