MICROCLIMÁT, microclimate, s. n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vânt) particulare unor spații mici; clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă. – Din fr. microclimat.

MICROCLIMÁT, microclimate, s. n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vânt) particulare unor spații mici; clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă. – Din fr. microclimat.

microclimát (mi-cro-cli-) s. n., pl. microclimáte

microclimát s. n. (sil. -cro-cli-), pl. microclimáte

MICROCLIMÁT s. v. microclimă.

MICROCLIMÁT s.n. Totalitatea condițiilor de climă (temperatură, umiditate, vânt) particulare unor spații mici; climat al unui teritoriu restrâns; microclimă. [< fr. microclimat].

MICROCLIMÁT s. n. climă locală a unui teritoriu restrâns; microclimă. (< fr. microclimat)

MICROCLIMÁT ~e n. 1) Climă specifică unui teritoriu limitat (localitate, pădure, vale, platou etc.); microclimă. 2) Clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimă. /<fr. microclimat

MICROCLIMAT s. (MET.) microclimă.

MICROCLIMÁT (< fr.) s. n. (ECOL.) Termen folosit de ecologi pentru a indica climatul din imediata apropiere a unui organism sau a unui grup de organisme, cu care vin în contact direct. ◊ M. urban = climat specific ecosistemelor antropogene urbane, rezultat al interacțiunii climatului zonal cu cel creat prin intervenția umană (construcții de case, blocuri, complexe industriale etc.).