MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.

MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.

MICÓZĂ, nicoze, s. f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci.

micóză s. f., g.-d. art. micózei; pl. micóze

micóză s. f., g.-d. art. micózei; pl. micóze

MICÓZĂ s. (MED.) microsporie.

MICÓZĂ s.f. 1. (Bot.) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci. 2. (Med.) Afecțiune a pielii datorită unor microbi vegetali, care se pot localiza fie pe piele, fie pe firul de păr; pecingine. [< fr. mycose, germ. Mikose, cf. gr. mykes – ciupercă].

MIC(O)- / MICET(O)-, -MICÉTE, -MICÍNĂ, -MICÓZĂ elem. „ciupercă”. (< fr. myc/o/-, mycét/o/-, -mycétes, -mucine, – mycose, cf. gr. mykes)

MICÓZĂ¹ s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose)

-MICÓZĂ² elem. mic(o)-.

MICÓZĂ ~e f. 1) Boală provocată de microbi vegetali, care atacă pielea, unghiile, părul. 2) Boală infecțioasă a plantelor cauzată de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose

MICOZĂ s. (MED.) microsporie.