micoză definitie

12 definiții pentru micoză

MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.
MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.
MICÓZĂ, nicoze, s. f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci.
micóză s. f., g.-d. art. micózei; pl. micóze
micóză s. f., g.-d. art. micózei; pl. micóze
MICÓZĂ s. (MED.) microsporie.
MICÓZĂ s.f. 1. (Bot.) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci. 2. (Med.) Afecțiune a pielii datorită unor microbi vegetali, care se pot localiza fie pe piele, fie pe firul de păr; pecingine. [< fr. mycose, germ. Mikose, cf. gr. mykes – ciupercă].
MIC(O)- / MICET(O)-, -MICÉTE, -MICÍNĂ, -MICÓZĂ elem. „ciupercă”. (< fr. myc/o/-, mycét/o/-, -mycétes, -mucine, – mycose, cf. gr. mykes)
MICÓZĂ1 s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose)
-MICÓZĂ2 elem. mic(o)-.
MICÓZĂ ~e f. 1) Boală provocată de microbi vegetali, care atacă pielea, unghiile, părul. 2) Boală infecțioasă a plantelor cauzată de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose
MICO s. (MED.) microsporie.

micoză dex

Intrare: micoză (subst.)
micoză subst. substantiv feminin
Intrare: micoză (suf.)
micoză suf.