MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie.

MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie.

miasteníe (mi-as-) s. f., art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile

miasteníe s. f. (sil. mi-as-), art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile

MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță].

MIASTENÍE s. f. sindrom caracterizat printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. (< fr. myasthénie)