mezanin definitie

11 definiții pentru mezanin

MEZANÍN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat între parter și primul etaj. – Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.
MEZANÍN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat între parter și primul etaj. – Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.
MEZANÍN, mezanine, s. n. Etaj situat deasupra parterului, care se deosebește de celelalte etaje prin înălțime mai mică și prin lipsa balcoanelor.
mezanín s. n., pl. mezaníne
mezanín s. n., pl. mezaníne
MEZANÍN s. (CONSTR.) antresol. (Casă cu parter și ~.)
MEZANÍN s.n. Etaj mai scund care se află între parter și primul etaj. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. mezzanine, cf. it. mezzanino, germ. Mezzanin].
MEZANÍN s. n. etaj mai scund, între parter și primul etaj; antresol. (< fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin)
MEZANÍN ~e n. Etaj mai scund, situat între parter și primul etaj; antresol. /<fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin
*mezanín n., pl. e (fr. mezzanine, d. it. mezzanino). Etaj maĭ mic între altele maĭ marĭ.
MEZANIN s. antresol. (Casă cu parter și ~.)

mezanin dex

Intrare: mezanin (pl. mezanine)
mezanin pl. mezanine substantiv neutru
Intrare: mezanin (pl. mezaninuri)
mezanin pl. mezaninuri