Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru mezanin

MEZAN├ŹN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat ├«ntre parter ╚Öi primul etaj. ÔÇô Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.
MEZAN├ŹN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat ├«ntre parter ╚Öi primul etaj. ÔÇô Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.
MEZAN├ŹN, mezanine, s. n. Etaj situat deasupra parterului, care se deosebe╚Öte de celelalte etaje prin ├«n─âl╚Ťime mai mic─â ╚Öi prin lipsa balcoanelor.
mezan├şn s. n., pl. mezan├şne
mezan├şn s. n., pl. mezan├şne
MEZAN├ŹN s. (CONSTR.) antresol. (Cas─â cu parter ╚Öi ~.)
MEZAN├ŹN s.n. Etaj mai scund care se afl─â ├«ntre parter ╚Öi primul etaj. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. mezzanine, cf. it. mezzanino, germ. Mezzanin].
MEZAN├ŹN s. n. etaj mai scund, ├«ntre parter ╚Öi primul etaj; antresol. (< fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin)
MEZAN├ŹN ~e n. Etaj mai scund, situat ├«ntre parter ╚Öi primul etaj; antresol. /<fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin
*mezan├şn n., pl. e (fr. mezzanine, d. it. mezzanino). Etaj ma─ş mic ├«ntre altele ma─ş mar─ş.
MEZANIN s. antresol. (Casă cu parter și ~.)

Mezanin dex online | sinonim

Mezanin definitie

Intrare: mezanin (pl. mezanine)
mezanin pl. mezanine substantiv neutru
Intrare: mezanin (pl. mezaninuri)
mezanin pl. mezaninuri