MÉTRU ², metri, s. m. Unitate de măsură în versificație, compusă din unul sau două picioare. ◊ Sistem de versificație, caracterizat printr-o anumită structură și dispoziție a unităților ritmice. ◊ Metru iambic v. iambic. Metru trohaic v. trohaic. Metru dactilic v. dactilic. ♦ Ritm, cadență. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. MACEDONSKI, O. I 95. Pl. și: (învechit, n.) metruri (MACEDONSKI, O. IV 98).