metro definitie

21 definiții pentru metro

METRÓ s. n. v. metrou.
METRÓU, metrouri, s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metró s. n.] – Din fr. métro.[1]
METRÓ s. n. v. metrou.
METRÓU, metrouri, s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metró s. n.] – Din fr. métro.
METRÓ, metrouri, s. n. Metropolitan.
metróu (me-trou) s. n., art. metróul; pl. metróuri
metróu s. n. (sil. -trou), art. metróul; pl. metróuri[1]
METRÓU s. (rar) metropolitan, tren subteran. (Stație de ~.)[1]
METRO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uter”. [Var. metr-, metri-. / < fr. métro-, cf. gr. metra].
METRO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „măsură”, „măsurare”. [Var. metr-. / < fr. métro-, it. metro-, cf. gr. metron].
METRÓ s.n. v. metrou.
METRÓU s.n. Metropolitan. [Pl. -ouri, var. metró s.n. / < fr. métro].
METRÓU s. n. linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metropolitan. (< fr. métro)
METRÓU ~ri n. 1) Cale ferată subterană cu tracțiune electrică, care servește la transportul în comun. 2) Tren electric care circulă pe o astfel de cale ferată. /<fr. métro[1]
METROU s. (rar) metropolitan, tren subteran. (Stație de ~.)
METRO-GOLDWYN-MAYER [métrəu gəuldwin meiər] (MGM), una dintre cele mai cunoscute case de film americane. Fondată (1924) la Hollywood, s-a remarcat prin promovarea „star-sistemului” (Greta Garbo, F. Astaire, Elisabeth Taylor ș.a.).
METRÓU (METRÓ) (< fr.) s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană, cu precădere subterană, cu trenuri rapide, alcătuite obișnuit din 3-8 vagoane. În m. subterane, calea ferată se montează în tuneluri care au adâncimi până la 60 m. Primul m. din lume a fost construit la Londra (1860-1863). Cele mai extinse rețele de m. sunt: la New York (1868, peste 500 km), Londra (408 km), Paris (1900, peste 300 km), Berlin (1902, 235 km), Moscova (1935, 230 km), Tokyo (1927, 155 km), Ciudad de Mexico (1902, peste 140 km), Seul (1972, 120 km). M. din Moscova transportă cei mai mulți călători (mai mult de 2 miliarde pe an). În România, construcția primei linii de m. a început în 1975, în București, fiind dată în folosință la 16 noiembrie 1979; ulterior, s-au construit încă două magistrale, în prezent rețeaua având o lungime de peste 60 km. Sin. metropolitan (2).
METR-, v. METRO-1.~algie (v. -algie), s. f., durere uterină; sin. metrodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., metralgie*.
METRO-1 „uter, matrice”. ◊ gr. metra „uter, matrice” > fr. métro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. metro-. □ ~campsie (v. -campsie), s. f., îndoire a uterului; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a uterului; ~elitrorafie (v. elitro-, v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de unire a peretelui vaginal anterior sau a feței anterioare a colului uterin cu peretele posterior al vaginului; ~manie (v. -manie), s. f., dorință irezistibilă și insațiabilă pentru actul sexual la femei sau la animalele femele; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină survenită în afara ciclului menstrual; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere mucoasă sau seroasă din cavitatea uterină; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură uterină; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a uterului.
METRO-2 „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru1), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.
METRO-3 „caracter matern”. ◊ gr. meter, tros „mamă” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~clinie (v. -clinie), s. f., predominanță a caracterelor materne la hibrizi.

metro dex

Intrare: metrou
metrou substantiv neutru
  • silabisire: -trou
metro
Intrare: metro (pref. - matern)
metro 3 pref. - matern
Intrare: metro (pref. - măsură)
metro 2 pref. - măsură
Intrare: metro (pref. - uter)
metro 1 pref. - uter