Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru metonimie

METONIM├ŹE, metonimii, s. f. Figur─â de stil care const─â ├«n inversiunea voluntar─â a categoriilor logice ale ├«ntregului prin parte, ale p─âr╚Ťii prin ├«ntreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauz─â, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul posedat etc. ÔÇô Din fr. m├ętonymie.
METONIM├ŹE, metonimii, s. f. Figur─â de stil care const─â ├«n inversiunea voluntar─â a categoriilor logice ale ├«ntregului prin parte, ale p─âr╚Ťii prin ├«ntreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauz─â, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul posedat etc. ÔÇô Din fr. m├ętonymie.
METONIM├ŹE, metonimii, s. f. Figur─â de stil care const─â ├«n ├«nlocuirea unui termen prin altul cu care se afl─â ├«ntr-un raport oarecare (de ├«ntreg fa╚Ť─â de parte, abstract fa╚Ť─â de concret, cauz─â fa╚Ť─â de efect). Metonimia va fi una din figurile poetice deseori folosite de Bogza. VIANU, S. 122.
!metonim├şe (me-to-/met-o-) s. f., art. metonim├şa, g.-d. art. metonim├şei; pl. metonim├şi, art. metonim├şile
metonim├şe s. f. (sil. mf. met-), art. metonim├şa, g.-d. art. metonim├şei; pl. metonim├şi, art. metonim├şile
METONIM├ŹE s.f. Figur─â de stil const├ónd ├«n ├«nlocuirea unui termen prin altul, legat de primul printr-un oarecare raport (de la cauz─â la efect, de la abstract la concret). [Gen. -iei. / cf. fr. m├ętonymie, lat., gr. metonymia].
METONIM├ŹE s. f. figur─â de stil, const├ónd ├«n inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a no╚Ťiunilor morale prin cele fizice etc. ╚Öi invers. (< fr. m├ętonymie, lat., gr. metonymia)
METONIM├ŹE ~i f. Figur─â de stil care const─â ├«n ├«nlocuirea unui termen prin altul cu care se afl─â ├«n raport de continuitate. /<fr. m├ętonymie
metonimie f. figur─â de retorica prin care se iea cauza pentru efect. (Marte = r─âsboiu), con╚Ťin─âtorul pentru con╚Ťinut (a b─âut dou─â pahare = a b─âut vinul din cele dou─â pahare).
*metonim├şe f. (vgr. metonymia, d. met├í, particul─â care arat─â schimbarea, ╚Öi ├│nyma, ├│noma, nume. V. onomastic, anonim). Ret. Figura pin care se ─şa cauza ├«ld. efect, con╚Ťin─âtoru ├«ld. con╚Ťinut, ca: marte, ├«ld. de r─âzbo─ş, am b─âut un pahar, ├«ld. apa (vinu, laptele) care ├«ncape ├«ntrÔÇÖun pahar. V. retoric─â.
epitet metonimie, v. enalag─â.
metonimie (gr. metonimia ÔÇ×├«nlocuirea unui nume cu altulÔÇŁ), figur─â bazat─â pe contiguitatea logic─â dintre obiecte, const├ónd ├«n denumirea obiectului cu numele altuia cu care se afl─â ├«ntr-o rela╚Ťie logic─â, cum ar fi raportul dintre cauz─â ╚Öi efect sau invers (A).

Metonimie dex online | sinonim

Metonimie definitie

Intrare: metonimie
metonimie substantiv feminin
  • silabisire: met-