METATÉZĂ, metateze, s. f. Fenomen fonetic constînd în intervertirea a două sunete sau a două grupuri de sunete în interiorul unui cuvînt. De la «porfiriu» s-a ajuns, prin metateză, la forma «profiriu»; tot prin metateză s-a ajuns de la forma veche «frătat» la forma de astăzi «fîrtat» ▭ Diftongii «or» și «ol» din slava comună au suferit, în limbile slave meridionale, metateza «ra», «la». ROSETTI, I. SE. 70.