METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti. 2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu... – Din ngr. métahirísomai (viit. lui metahirízo).

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti. 2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu... – Din ngr. métahirísomai (viit. lui metahirízo).

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A obișnui, a fi deprins cu..., a folosi (mai ales lucruri de mîncare). Nu mai metahirisesc de mult cafea cu caimac. CARAGIALE, M. 288. Eu postesc miercurea și vinerea și metahirisesc sărături. ALECSANDRI, T. I 310.

metahirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. metahirisésc, imperf. 3 sg. metahiriseá; conj. prez. 3 să metahiriseáscă

metahirisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. metahirisésc, imperf. 3 sg. metahiriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. metahiriseáscă

METAHIRISÍ vb. v. consuma, exercita, face, folosi, întrebuința, obișnui, practica, profesa, utiliza.

metahirisí (sésc, metahirisít), vb. – 1. A folosi, a întrebuința, a se servi de. – 2. A-i plăcea, a dori. Ngr. μεταχειρίζομαι (Tiktin; Gáldi 209). Sec. XIX, înv.

metahirisì v. 1. a obișnui, a pofti (vorbă ieșită din uz): metahirisesc sărutări AL.; 2. Mold, a bea, a cinsti (în sănătatea cuiva). [Gr. mod.].

metahirisésc v. tr. (ngr. metahirizome, mă servesc, întrebuințez, d. hir [vgr. heir], mînă. V. hirotonisesc). Vechĭ. Întrebuințez, mă folosesc. Gust, ĭaŭ, obișnuĭesc: metahirisim sardele, tutun, jocu de cărțĭ. V. practic 2.

metahirisi vb. v. CONSUMA. EXERCITA. FACE. FOLOSI. ÎNTREBUINȚA. OBIȘNUI. PRACTICA. PROFESA. UTILIZA.