Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru metafizic

METAF├ŹZIC, -─é, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filosofiei care studiaz─â ╚Ötiin╚Ťa despre fiin╚Ťa ca fiin╚Ť─â (Aristotel), domeniul suprasensibilului de dincolo de lumea exterioar─â (Thomas dÔÇÖAquino), stabilirea principiilor prime indubitabile ale existen╚Ťei ╚Öi cunoa╚Öterii (Descartes, Spinoza, Leibnitz), cercetarea critic─â a condi╚Ťiilor de posibilitate a g├óndirii noastre (Kant) etc. 2. S. m. (├Änv.) Metafizician. 3. Adj. Care apar╚Ťine metafizicii (1), privitor la metafizic─â; care nu poate fi perceput cu sim╚Ťurile noastre, dep─â╚Öind cadrul realit─â╚Ťii; conform cu principiile metafizicii (1) ÔÇô Din ngr. metafisik├ş, metafisik├│s, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. m├ętaphysique.
METAF├ŹZIC, -─é, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei av├ónd drept obiect cunoa╚Öterea absolut─â, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu sim╚Ťurile noastre, care dep─â╚Öesc cadrul experien╚Ťei. 2. S. m. (├Änv.) Metafizician. 3. Adj. Care apar╚Ťine metafizicii (1), privitor la metafizic─â; care nu poate fi perceput cu sim╚Ťurile noastre, dep─â╚Öind cadrul realit─â╚Ťii; conform cu principiile metafizicii (1) ÔÇô Din gr. metafisik├ş, metafisik├│s, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. m├ętaphysique.
METAF├ŹZIC1, metafizici, s. m. (├Änvechit) Metafizician. Metafizicul nostru se apropie s─â se uite, ╚Öi razele p─âtrunser─â prinir-o u╚Ö─â ╚Öi-i lovir─â fa╚Ťa. EMINESCU, N. 34.
METAF├ŹZIC2, -─é, metafizici, -e, adj. Care se refer─â la metafizic─â, care are caracterul metafizicii; care folose╚Öte metafizica. D. Bogdan e unicul dintre criticii mei, care e... estetician metafizic. GHEREA, ST. CR. II 9. Subtilit─â╚Ťi metafizice ├«i atr─âgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36.
metaf├şzic adj. m., (├«nv.) s. m., pl. metaf├şzici; adj. f. metaf├şzic─â, pl. metaf├şzice
metaf├şzic adj. m., s. m., pl. metaf├şzici; f. sg. metaf├şzic─â, pl. metaf├şzice
METAF├ŹZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (├«nv.) metafizicesc.
METAF├ŹZIC s. v. metafizician.
Metafizic Ôëá dialectic
METAF├ŹZIC, -─é adj. Referitor la metafizic─â. [Cf. fr. m├ętaphysique].
METAF├ŹZIC, -─é I. adj. referitor la metafizic─â. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, av├ónd ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin sim╚Ťuri, care dep─â╚Öesc cadrul experien╚Ťei. 2. metod─â de cunoa╚Ötere, opus─â dialecticii, care consider─â fenomenele izolate unele de altele ╚Öi imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de cre╚Ötere ╚Öi neag─â contradic╚Ťiile interne ale fenomenelor. (< fr. m├ętaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
METAF├ŹZIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de metafizic─â; propriu metafizicii. Concep╚Ťie ~c─â. /<fr. m├ętaphysique, germ. metaphysich
metafizic a. 1. ce ╚Ťine de metafizic─â; 2. fig. prea abstract. ÔĽĹ m. cel ce studiaz─â metafizica.
*metaf├şzic, -─â adj. (mlat. metaph├Żsicus, d. metaph├Żsica, ╚Ötiin╚Ťa metafizici─ş, numit─â a╚Öa fiind-c─â, ├«n operele lu─ş Aristotele e tratat─â dup─â fizic─â, vgr. met├á t├á physik├í. V. fizic). Relativ la ╚Ötiin╚Ťa metafizici─ş, transcendental: probe metafizice de existen╚Ťa lu─ş Dumneze┼ş. Fig. Prea abstract: ra╚Ťionament metafizic. Cel ce ╚Ötie metafizica. Leibniz era un admirabil metafizic. S. f. Acea parte a filosofii─ş care se ocup─â de cauzele primordiale ale lucrurilor, de primele principi─ş ale no╚Ťiunilor noastre, de lucrur─ş ma─ş pe sus de natura omulu─ş: metafizica lu─ş Aristotele. Teorie general─â ╚Öi abstract─â: metafizica vorbiri─ş. Abuz de abstrac╚Ťiun─ş, de subtilit─â╚Ť─ş: e prea mult─â metafizic─â ├«n cartea asta. Adv. ├Än mod metafizic: a vorbi metafizic.
METAFIZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.
metafizic s. v. METAFIZICIAN.
METAF├ŹZIC, -─é (ngr., lat., germ.; {s} gr. meta physika ÔÇ×dup─â fizic─âÔÇŁ ) s. f., adj. 1. S. f., adj. Ini╚Ťial, denumire dat─â celor 14 c─âr╚Ťi din corpus-ul operelor lui Aristotel editat de Andronicos din Rhodos (sec. 1 ├«. Hr.) plasate dup─â c─âr╚Ťile de fizic─â. De la greci ├«ncoace, m. trece drept elementul central al filozofiei europene, av├ónd accep╚Ťii diferite de-a lungul timpului; ╚Ötiin╚Ťa despre fiin╚Ť─â ca fiin╚Ť─â (Aristotel ╚Öi tradi╚Ťia aristotelic─â); cercetare a domeniului suprasensibilului, de dincolo de lumea experien╚Ťei (Thoma dÔÇÖAquino ╚Öi tradi╚Ťia scolastic─â, ├«n special Duns Scotus); ├«ncercare de stabilire a unor principii prime indubitabile ale existen╚Ťei ╚Öi cunoa╚Öterii (Descartes, Spinoza, Leibniz); cercetare critic─â a condi╚Ťiilor de posibilitate a g├óndirii noastre (Kant ╚Öi tradi╚Ťia critic─â); examinarea supozi╚Ťiilor cunoa╚Öterii omene╚Öti (R.G. Collingwood, W. Quine ╚Ö.a); cercetare a individualit─â╚Ťii subiective unice (tradi╚Ťiile fenomenologic─â ╚Öi existen╚Ťialist─â); joc de limbaj (L.J.J. Wittgenstein) etc. 2. Filozofia speculativ─â, ├«n general. 3. Judecat─â dificil─â, abstract─â, subtil─â, plin─â de distinc╚Ťii ╚Öi viz├ónd mai mult idei dec├ót fapte ╚Öi obiecte.

Metafizic dex online | sinonim

Metafizic definitie

Intrare: metafizic (adj.)
metafizic adjectiv
Intrare: metafizic (s.m.)
metafizic substantiv masculin