meritos definitie

16 definiții pentru meritos

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.
MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.
MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.
MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.
MERITÓS, -OÁSĂ, meritoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care are merite; valoros. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. – Variantă: merituós, -oásă adj.
MERITUÓS, -OÁSĂ adj. V. meritos.
merituós (-tu-os) adj. m., pl. merituóși; f. merituoásă, pl. merituoáse
merituós adj. m. (sil. -tu-os), pl. merituóși; f. sg. merituoásă, pl. merituoáse[1]
MERITÓS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.[1]
MERITÓS, -OÁSĂ adj. v. merituos.
MERITUÓS, -OÁSĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].
MERITUÓS, -OÁSĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)
MERITUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; meritoriu. [Sil. -tu-os] /merit + suf. ~os[1]
meritos a. care are merite.
*meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.
MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O inițiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ~.)

meritos dex

Intrare: merituos
meritos
merituos adjectiv
  • silabisire: -tu-os