MENAJÁ, menajez,
vb. I.
Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere, grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦
Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri.
2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi.
3. A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din
fr. ménager. MENAJÁ, menajez,
vb. I.
Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦
Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri.
2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi.
3. (Franțuzism), A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din
fr. ménager. MENAJÁ, menajez,
vb. I.
1. Tranz. A trata cu atenție și îngăduință, a se purta bine, a proceda cu prudență și tact pentru a nu supăra pe cineva; a cruța. Să-ți menajez amorul tău propriu. C. PETRESCU, O. P.II 55. Unde aiurea și-ar mai bate capul un comandant să menajeze asemenea scrupuluri? REBREANU, P. S. 126. ◊ (
Rar) A economisi. Vreau să fac un stoc mai mare de articole, ca să-mi menajez timp și pentru basmele mele. CARAGIALE, O. VII 126.
2. Refl. A-și cruța sănătatea, a se îngriji, a se cruța.
menajá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 menajeáză, 1
pl. menajắm;
conj. prez. 3 să menajéze;
ger. menajấnd
menajá vb., ind. prez. 1 sg. menajéz, 3 sg. și pl. menajeáză, 1 pl. menajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. menajéze; ger. menajând MENAJÁ vb. 1. v. cruța. 2. a se conserva, a se cruța, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) MENÁJĂ s. v. aliment, hrană, mâncare. A menaja ≠ a brusca, a brutaliza MENAJÁ vb. I. tr.
1. A trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. ♦ refl. A-și cruța puterile, a se îngriji.
2. A folosi cu chibzuință (un obiect, un fond etc.), a cruța. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. ménager].
MENAJÁ vb. I. tr. 1. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. 2. a folosi cu chibzuință, a cruța. II.
refl. a-și cruța puterile, a se îngriji. (< fr. ménager)
A MENAJÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu înțelegere (pentru a nu umili); a cruța. 2) (bunuri) A întrebuința cu măsură; a consuma cu economie și grijă; a economisi; a cruța. A-și ~ hainele. A-și ~ forțele. 3) A pregăti cu multă grijă și abilitate; a aranja. /<fr. ménager A SE MENAJÁ mă ~éz intranz. A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se conserva. /<fr. ménager menajà v.
1. a cheltui cu economie: a-și menaja starea;
2. a nu obosi în zadar: a-și menaja puterile;
3. a pregăti cu dibăcie: a menaja o întrevedere;
4. a trata cu atențiune: a menaja pe cineva;
5. a-și căuta de sănătate: trebue să te menajezi.
*menajéz v. tr. (fr. ménager, d. ménage, menaj). Cruț, economisesc, feresc de risipă, stricăcĭune orĭ osteneală: a menaja averea, baniĭ, sănătatea, căruța, calu, trupa. Produc, procur, facilitez: a menaja o întrevedere. Tratez cu atențiune, cu blîndeță: a menaja copiiĭ. Îmĭ menajez vorbele, vorbesc puțin saŭ cu prudență.
MENAJA vb. 1. a cruța, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cît putea de griji.) 2. a se conserva, a se cruța, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!) menajă s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. menaja, menajez
v. r. (
iron.) a nu face nimic, a trândăvi, a lenevi.