memorare definitie

2 intrări

21 definiții pentru memorare

MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.
MEMORÁRE, memorări, s. f. Faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare. – V. memora.
MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.
MEMORÁRE, memorări, s. f. (Rar) Faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare. – V. memora.
MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A învăța pe de rost; a memoriza, a ține minte. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. Orice creațiune presupune o îndelungată observație... care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226.
MEMORÁRE, memorări, s. f. Acțiunea de a memora.
memorá (a ~) vb., ind. prez. 3 memoreáză
memoráre s. f., g.-d. art. memorắrii; pl. memorắri
memorá vb., ind. prez. 1 sg. memoréz, 3 sg. și pl. memoreáză
memoráre s. f., g.-d. art. memorării; pl. memorări
MEMORÁ vb. v. memoriza.
MEMORÁ vb. v. aminti, arăta, cita, indica, menționa, pomeni, semnala.
MEMORÁRE s. v. memorizare.
A memora ≠ a uita
MEMORÁ vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare].
MEMORÁRE s.f. Acțiunea de a memora și rezultatul ei; memorizare. [< memora].
MEMORÁ vb. tr. a reține în memorie; a memoriza. (< fr. mémorer, lat. memorare)
A MEMORÁ ~éz tranz. A fixa în memorie (în mod involuntar sau printr-un efort special). /<lat. memorare, fr. mémorer
MEMORA vb. a învăța, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)
memora vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENȚIONA. POMENI. SEMNALA.
MEMORARE s. învățare, memorizare. (~ unei poezii.)

memorare dex

Intrare: memora
memora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: memorare
memorare substantiv feminin