Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru meleag

MELE├üG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat ├«n apropierea cuiva), ├«mprejurime, vecin─âtate; cuprins al unei a╚Öez─âri omene╚Öti, ╚Ťinut, regiune, loc; t─âr├óm. ÔÇô Din magh. mell├ęk.
MELE├üG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat ├«n apropierea cuiva), ├«mprejurime, vecin─âtate; cuprins al unei a╚Öez─âri omene╚Öti, ╚Ťinut, regiune, loc; t─âr├óm. ÔÇô Din magh. mell├ęk.
MELE├üG, meleaguri, s. n. (Mai ales la pl.) Loc, ╚Ťinut; regiune. Vin ╚Öi eu cam de departe, ╚Ö-am r─ât─âcit pe meleagurile aistea. HOGA╚ś, M. N. 114. Toate femeile din sat ╚Öi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANG─é, P. 16. Nici pasere primintean─â nu s-a ab─âtut prin meleagurile acestea, da ├«nc─â picior de om. ╚śEZ. II 53. ÔŚŐ Expr. (Rar) A umbla meleagurile = a umbla mult, a colinda peste tot, a str─âbate distan╚Ťe mari. A╚Ö umbla meleagurile, P─ânÔÇÖ ╚Ťi-a╚Ö g─âsi leacurile. SEVASTOS, C. 191. A-i ╚Öti cuiva meleagul = a cunoa╚Öte secretele cuiva, a-i ╚Öti g├«ndurile.
meleág s. n., pl. meleáguri
meleág s. n., pl. meleáguri
MELE├üG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, ╚Ťinut. (Pe ~urile natale.)
MELEÁG s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
mele├íg (mele├íguri), s. n. ÔÇô Loc, regiune, ├«mprejurime. Mag. mell├ęk (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpret─ârile lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak ÔÇ×proprietateÔÇŁ) ╚Öi ale lui Lokotsch 1509 (din tc. m├╝l├╝k). Se folose╚Öte mai ales la pl.
MELE├üG ~uri n. Teritoriu de mare ├«ntindere av├ónd anumite particularit─â╚Ťi specifice (de clim─â, de relief, resurse economice); ╚Ťinut; regiune. /<ung. mell├ęk
meleag n. Mold. împrejurime, coprins: om vestit prin meleagurile astea CR. [Ung. MELLÉK, regiune învecinată].
mele├íg (ea dift.) n., pl. ur─ş (ung. mell├ęk, ├«mprejurime, vecin─âtate; mell├ęk-├így, loc vecin). Nord. Fam. Locur─ş, regiun─ş dep─ârtate: ce cau╚Ť─ş pin meleagurile istea? V. buhazur─ş, coclaur─ş, podgheazur─ş.
MELEAG s. 1. loc, regiune, t─âr├«m. teritoriu, ╚Ťinut, zon─â. (Se afla pe ~uri necunoscute.) 2. plai, regiune, ╚Ťinut. (Pe ~urile natale.)
meleag s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.

Meleag dex online | sinonim

Meleag definitie

Intrare: meleag
meleag substantiv neutru