!melanemíe (-la-ne-/-lan-e-) s. f., art. melanemía, g.-d. melanemíi, art. melanemíei

melanemíe s. f. (sil. mf. -lan-), art. melanemía, g.-d. melanemíi, art. melanemíei

MELANEMÍE s.f. (Med.) Colorație anormală a sângelui, datorită prezenței pigmenților melanici, stare care însoțește de obicei dezvoltarea tumorilor melanice în organism. [Gen. -iei. / < fr. mélanémie, cf. gr. melas – negru, haima – sânge].

MELANEMÍE s. f. colorație în negru a sângelui, datorită prezenței pigmenților melanici. (< fr. mélanémie)

MELAN-, v. MELANO-. □ ~colie (v. -colie1), s. f., stare patologică caracterizată printr-o tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și printr-un pesimism generalizat; ~emie (v. -emie), s. f., colorație în negru a sîngelui, datorită prezenței pigmenților melanici; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare de culoare închisă; ~odonție (v. -odonție), s. f., distrofie dentară la nivelul dentiției temporare la incisivii superiori, caracterizată prin culoarea brună a dentinei; ~onichie (v. -onichie), s. f., melanoonichie*; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinei, datorită prezenței pigmenților melanici.