MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (În Evul Mediu; în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism învechit) Funcționar atașat pe lîngă un înalt demnitar străin cu sarcina de a-i servi drept ghid; comisar, călăuză. Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași, luîndu-i ca comisari (mehmendari) pe lîngă generalii ruși. GHICA, S. 47.

mehmendár s. m., pl. mehmendári

mehmendár s. m., pl. mehmendári

mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv.

mehmendár, V. mihmandar.

mihmandár m. (turc. [d. pers.] mihmandar, găzduitor, d. mihman, oaspete, și dar, purtător, păzitor). Vechĭ. Ofițer turcesc care-l escorta pe domn cînd pleca din Constantinopole spre țările româneștĭ. Boĭer mare care purta grijă de călătoria nouluĭ domn pin țară. Comisar oficial. Conducător în general. – Și mehmendar, meĭmendar și maĭmandár.