MEGACARIOBLÁST s.n. Celulă mare, cu protoplasmă hialină și foarte bazofilă, ocupată aproape în întregime de nucleu, care se găsește în măduva osoasă. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryoblaste, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, blastos – vlăstar].