Definiția cu ID-ul 918153:
MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare în care se află ființele și lucrurile.
V. ambianță. Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44. [Animalele]
s-au selecționat... și s-au adaptat diferitelor medii. ANGHEL, PR. 74.
Mediu geografic = natura înconjurătoare, condițiile naturale exterioare ale vieții sociale (clima, solul, bogățiile subsolului etc.), care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și un factor care influențează dezvoltarea ei.
Adaptare la mediu = evoluție a organismelor animale și vegetale sub influența condițiilor fizice, în vederea viețuirii lor în aceste condiții.
Mediu de cultură = hrană oferită organismelor cultivate artificial și care trebuie să cuprindă toate substanțele necesare vieții lor. ♦ Orice substanță care poate fi străbătută de un fluid.
Lumina se refractă trecînd dintr-un mediu într-altul. 2. Societatea, lumea din preajma cuiva, totalitatea persoanelor în mijlocul cărora trăiește cineva.
Mediul în care a trăit și a lucrat Mihail Eminescu i-a fost cu totul neprielnic. SADOVEANU, E. 83.
Faptele se petrec într-un mediu orășănesc. IBRĂILEANU, S. 4.
Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. cr. II 20.
3. (În practicile ocultiste) Persoană care pretinde că poate comunica cu spiritele, servind ca intermediar între ele și cei vii.
Mediu dex online | sinonim
Mediu definitie