MEDITÁȚIE, meditații, s. f. 1. Meditare, reflectare, gîndire, cugetare adîncă. Bogoiu (din adîncul meditației in care era cufundat): Domnule, în cîte o fi astăzi? SEBASTIAN, T. 81. Cetirea și meditația îi daseră o mare cunoștință de trebi. NEGRUZZI, S. II 156. 2. Poezie lirică cu caracter filozofic și elegiac. Meditații, elegii, epistole, satire și fabule [titlu]. ALEXANDRESCU. 3. Pregătirea lecțiilor cu un meditator; lecție particulară. Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba romînă și ar avea nevoie de o meditație serioasă. REBREANU, R. I 24. Vremea se tîra așa de greu între orele de instrucție... și între orele de meditație seara, cînd capul cădea încet pe cartea deschisă. BART, S. M. 11. ◊ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Angajare ca meditator. A găsit în sfîrșit o meditație, într-o familie. VLAHUȚĂ, O. A. I 91.