mediocritate definitie

13 definiții pentru mediocritate

MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrități, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situație, starea celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calități (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, -atis.
MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrități, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situație, stare a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calități (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocrité, lat. mediocritas, -atis.
MEDIOCRITÁTE, mediocrități, s. f. 1. Starea celui mediocru; faptul de a fi mediocru. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173. Este peste putință a organiza cevași și a face cevași cu atîția oameni pătimași și invidioși în mediocritatea lor. GHICA, A. 566. ◊ (Personificat) În jurul lor mediocritatea, nerușinarea, viclenia triumfă, au o statornicie exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. 2. Om mediocru, scriitor sau artist lipsit de talent, fără merite. Din citirea acestei analize, publicul își va forma o mai sigură judecată literară și se va învăța la rîndu-i să analizeze. Pentru mediocrități, ea va fi cazul Meduzei; pentru scriitorii de talent, oglinda greșelilor de evitat. MACEDONSKI, O. IV 53. – Pronunțat: -di-o-.
mediocritáte (-di-o-cri-) s. f., g.-d. art. mediocritắții; (persoane) pl. mediocritắți
mediocritáte s. f. (sil. -di-o-cri-), g.-d. art. mediocrității; (persoane mediocre) pl. mediocrități
MEDIOCRITÁTE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)
Mediocritate ≠ geniu
MEDIOCRITÁTE s.f. 1. Caracterul și situația a ceea ce este mediocru. 2. Om fără talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. médiocrité, lat. mediocritas].
MEDIOCRITÁTE s. f. 1. caracterul, situația a ceea ce este mediocru. 3. om fără talent, lipsit de merite. (< fr. médiocrité, lat. mediocritas)
MEDIOCRITÁTE ~ăți f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficiență de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) Persoană mediocră. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocrité, lat. mediocritas, ~atis
mediocritate f. 1. starea, calitatea celui mediocru; 2. stare mijlocie de avere; 3. fig. insuficiență de spirit, de merit: om de o mare mediocritate.
*mediocritáte f. (lat. mediócritas, -átis). Calitatea de a fi mediocru: mediocritatea în literatură e insuportabilă. Avere mică, dar suficientă: a trăi în mediocritate. Prostie: om de o mare mediocritate. Om prost: te-aŭ întrecut toate mediocritățile, amice!
MEDIOCRITATE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)

mediocritate dex

Intrare: mediocritate
mediocritate substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-cri-