Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mediocritate

MEDIOCRIT├üTE, (2) mediocrit─â╚Ťi, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situa╚Ťie, starea celui mediocru. 2. Persoan─â lipsit─â de calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. m├ędiocrit├ę, lat. mediocritas, -atis.
MEDIOCRIT├üTE, (2) mediocrit─â╚Ťi, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situa╚Ťie, stare a celui mediocru. 2. Persoan─â lipsit─â de calit─â╚Ťi (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. m├ędiocrit├ę, lat. mediocritas, -atis.
MEDIOCRIT├üTE, mediocrit─â╚Ťi, s. f. 1. Starea celui mediocru; faptul de a fi mediocru. Mediocritatea, prostia ori incultura lor m─â exaspereaz─â. Ace╚Ötia nu s├«nt arti╚Öti. SADOVEANU, E. 173. Este peste putin╚Ť─â a organiza ceva╚Öi ╚Öi a face ceva╚Öi cu at├«╚Ťia oameni p─âtima╚Öi ╚Öi invidio╚Öi ├«n mediocritatea lor. GHICA, A. 566. ÔŚŐ (Personificat) ├Än jurul lor mediocritatea, neru╚Öinarea, viclenia triumf─â, au o statornicie exasperant─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 109. 2. Om mediocru, scriitor sau artist lipsit de talent, f─âr─â merite. Din citirea acestei analize, publicul ├«╚Öi va forma o mai sigur─â judecat─â literar─â ╚Öi se va ├«nv─â╚Ťa la r├«ndu-i s─â analizeze. Pentru mediocrit─â╚Ťi, ea va fi cazul Meduzei; pentru scriitorii de talent, oglinda gre╚Öelilor de evitat. MACEDONSKI, O. IV 53. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-o-.
mediocrit├íte (-di-o-cri-) s. f., g.-d. art. mediocritß║»╚Ťii; (persoane) pl. mediocritß║»╚Ťi
mediocrit├íte s. f. (sil. -di-o-cri-), g.-d. art. mediocrit─â╚Ťii; (persoane mediocre) pl. mediocrit─â╚Ťi
MEDIOCRITÁTE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)
Mediocritate Ôëá geniu
MEDIOCRIT├üTE s.f. 1. Caracterul ╚Öi situa╚Ťia a ceea ce este mediocru. 2. Om f─âr─â talent, lipsit de merite. [Pron. -di-o-. / cf. fr. m├ędiocrit├ę, lat. mediocritas].
MEDIOCRIT├üTE s. f. 1. caracterul, situa╚Ťia a ceea ce este mediocru. 3. om f─âr─â talent, lipsit de merite. (< fr. m├ędiocrit├ę, lat. mediocritas)
MEDIOCRIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficien╚Ť─â de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) Persoan─â mediocr─â. [Sil. -di-o-] /<fr. m├ędiocrit├ę, lat. mediocritas, ~atis
mediocritate f. 1. starea, calitatea celui mediocru; 2. stare mijlocie de avere; 3. fig. insuficien╚Ť─â de spirit, de merit: om de o mare mediocritate.
*mediocrit├íte f. (lat. medi├│critas, -├ítis). Calitatea de a fi mediocru: mediocritatea ├«n literatur─â e insuportabil─â. Avere mic─â, dar suficient─â: a tr─âi ├«n mediocritate. Prostie: om de o mare mediocritate. Om prost: te-a┼ş ├«ntrecut toate mediocrit─â╚Ťile, amice!
MEDIOCRITATE s. (fig.) obscuritate. (Se complace în ~.)

Mediocritate dex online | sinonim

Mediocritate definitie

Intrare: mediocritate
mediocritate substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-cri-