Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 887849:

MECĂÍ, mécăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, rar despre iepuri; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Ir.; despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată. – Formație onomatopeică.

Mecăi dex online | sinonim

Mecăi definitie