Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru meandru

ME├üNDRU, meandre, s. n. 1. Sinuozitate a cursului unei ape curg─âtoare, mai ales ├«n regiunile de ╚Öes. ÔÖŽ P. anal. Sinuozitate, cotitur─â (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii fr├ónte sau curbe, suger├ónd stilizarea unor valuri de ap─â. [Pr.: me-an-] ÔÇô Din fr. m├ęandre.
ME├üNDRU, meandre, s. n. 1. Bucl─â accentuat─â a unei ape curg─âtoare, mai ales ├«n regiunile de ╚Öes. ÔÖŽ P. anal. Sinuozitate, cotitur─â (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii fr├ónte sau curbe, suger├ónd stilizarea unor valuri de ap─â. [Pr.: me-an-] ÔÇô Din fr. m├ęandre.
ME├üNDRU, meandre, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cotituri dese ╚Öi ├«ntortocheate pe care le face cursul anumitor ape curg─âtoare, mai ales ├«n regiunile de ╚Öes. Prin exagerarea meandrelor, C─âlm─â╚Ťuiul ├«╚Öi mic╚Öoreaz─â mereu panta. PROBL. GEOGR. I 94. ÔŚŐ Fig. Butoiul urma s─â murmure g├«lg├«indu-╚Öi veselia, strecur├«ndu-╚Öi divinul elixir ├«n nenum─ârate meandre. ANGHEL, PR. 97. ÔÖŽ Drumuri, str─âzi ├«ntortocheate. ╚śti╚Ťi bine c─â m-am deprins cu meandrele Stambulului. SADOVEANU, Z. C. 269. ÔŚŐ Fig. Ai cunoscut mai bine meandrele caracterului femeiesc. CAMIL PETRESCU, T. 325. 2. Motiv ornamental sculptat sau pictat, format dintr-o ├«mbinare m─âiestrit─â de linii fr├«nte sau curbe, d├«nd un ansamblu decorativ ce pare a descrie un traseu cu multe sinuozit─â╚Ťi. Meandrele... ornau friza templierilor grece╚Öti. ODOBESCU, S. I 247. ÔÇô Pronun╚Ťat: me-an-.
meándru (me-an-) s. n., art. meándrul; pl. meándre
meándru s. n. (sil. me-an-), art. meándrul; pl. meándre
MEÁNDRU s. cot, cotitură, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ al unei ape.)
ME├üNDRU s.n. 1. Cotitur─â ├«ntortocheat─â a cursului unei ape (mai ales) ├«n regiunile de ╚Öes. ÔÖŽ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, str─âzi ├«ntortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o ├«mbinare de linii curbe sau fr├ónte. [Pron. me-an-. / < fr. m├ęandre, cf. Meandru ÔÇô fluviu sinuos ├«n Asia Mic─â].
ME├üNDRU s. n. 1. cotitur─â mare a cursului unei ape curg─âtoare. ÔŚŐ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o ├«mbinare de linii curbe sau fr├ónte reprezent├ónd stilizarea unui val. (< fr. m├ęandre)
ME├üNDRU ~e n. 1) Loc de cotitur─â (a unui drum sau a unui curs de ap─â); curb─âtur─â; sinuozitate. 2) Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curg─âtoare. 3) fig. Manevr─â iscusit─â prin care se mascheaz─â realitatea; ╚Öiretlic; truc; tertip; stratagem─â. [Sil. me-an-] /<fr. m├ęandre
meandru n. V. Meandru.
Meandru n. 1. r├«u ├«n Azia-Mic─â ce se vars─â ├«n Arhipelag, celebru prin sinuozit─â╚Ťile sale; 2. fig. sinuozitate, ├«nconjur.
MEANDRU s. cot, cotitură, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ al unei ape.)
Meandru = Maeander.
ME├üNDRU (< fr.) s. n. 1. (GEOGR.) Sinuozitate a cursului unei ape curg─âtoare, cu albia ├«n pant─â lin─â. Se disting m. divagante (├«n cazul unui r├óu cu vale larg─â, ├«n c├ómpie) ╚Öi m. ├«nc─âtu╚Öate (sinuozit─â╚Ťile ├«ntregii v─âi). Denumirea de m. deriv─â de la fl. Menderes, numit ├«n trecut Meandru. ÔÖŽ P. analog. Sinuozitate, cotitur─â (a unui drum). 2. Motiv ornamental alc─âtuit din linii drepte care urmeaz─â un traseu fr├ónt ├«n unghiuri drepte, cu aspect de c├órlige care se ├«ntrep─âtrund. Exist─â m. spiral ╚Öi m. ├«n val constituite din linii curbe urm├ónd un traseu sinuos. Cunoscut din Antichitate, a fost foarte mult folosit ├«n ornamentica medieval─â.

Meandru dex online | sinonim

Meandru definitie

Intrare: meandru
meandru substantiv neutru
  • silabisire: me-an-
Intrare: Meandru
Meandru