meșteșugăresc definitie

13 definiții pentru meșteșugăresc

MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.
MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.
MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.
MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.
MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care se referă la meșteșugar și la ocupația lui; de meșteșugar. Producția meșteșugărească constituie un ajutor permanent al industriei de stat în producerea bunurilor de larg consum.
meșteșugărésc adj. m., f. meșteșugăreáscă; pl. m. și f. meșteșugăréști
meșteșugărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 să meșteșugăreáscă
meșteșugărésc adj. m., f. meșteșugăreáscă; pl. m. și f. meșteșugăréști
meșteșugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugăreáscă
MEȘTEȘUGĂRÉSC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)
MEȘTEȘUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru meșteșugari; propriu meșteșugarilor. /meșteșugar + suf. ~esc
A MEȘTEȘUGĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar
MEȘTEȘUGĂRESC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)

meșteșugăresc dex

Intrare: meșteșugăresc
meșteșugăresc adjectiv
Intrare: meșteșugări
meșteșugări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a