maturație definitie

11 definiții pentru maturație

MATURÁȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.
MATURÁȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.
MATURÁȚIE s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism întreg, pînă la dezvoltarea morfofiziologică completă. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă anumite substanțe sau sisteme coloide, preparate pe cale chimică sau prin fermentare, înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare.
maturáție (-ți-e) s. f., art. maturáția (-ți-a), g.-d. art. maturáției; pl. maturáții, art. maturáțiile (-ți-i-)
maturáție s. f. (sil. -ți-e), art. maturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. maturáției; pl. maturáții, art. maturáțiile (sil. -ți-i-)
MATURÁȚIE s. v. coacere.
MATURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. până la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță până ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ți-e, gen. -iei, var. maturațiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].
MATURÁȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie)
MATURÁȚIE ~i f. 1) Ansamblu de transformări sau de faze succesive prin care trece un organism până când ajunge la nivelul dezvoltării morfologice complete. 2) Ansamblu de modificări suferite de o celulă sexuală până ce ajunge să fie aptă pentru fecundare. 3) Totalitate de transformări fizice sau chimice prin care trece o substanță pentru a ajunge la proprietățile ei optime. /<fr. maturation
*maturațiúne f. (lat. maturátio, -ónis). Coacerea fructelor. Fig. Coacerea unuĭ buboĭ. – Și -áție.
MATURAȚIE s. (BOT.) coacere. (~ fructelor. )

maturație dex

Intrare: maturație
maturație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e