matisare definitie

2 intrări

13 definiții pentru matisare

MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv).
MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage.
MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv).
MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage.
MATISÁ, matisez, vb. I. Tranz. A împreuna două cabluri, două parîme etc. fără a le înnoda, petrecînd șuvițele care le compun unele prin altele.
matisá (a ~) (a finisa) vb., ind. prez. 3 matiseáză
matisáre (finisare) s. f., g.-d. art. matisắrii; pl. matisắri
matisá vb., ind. prez. 1 sg. matiséz, 3 sg. și pl. matiseáză
matisáre (electr., pisc., text.) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări
MATISÁ vb. I. tr. 1. A împreuna două frânghii, două cabluri etc. prin împletirea firelor care le compun; matisi. 2. (Text.) A finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră spre a le micșora luciul. [Cf. fr. matir].
MATISÁRE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage].
MATISÁ vb. tr. 1. a împreuna două frânghii, cabluri prin împletirea firelor care le compun. 2. a finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră prin micșorarea luciului. (după fr. matir)
MATISÁRE (< matisa) s. f. Operație de finisare a țesăturilor de mătase artificială prin care li se atenuează luciul.

matisare dex

Intrare: matisa
matisa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: matisare
matisare substantiv feminin