Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru masticare

MASTIC├ü, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substan╚Ťe etc. ÔÇô Din fr. mastiquer, lat. masticare.
MASTIC├üRE, mastic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mastica ╚Öi rezultatul ei; mastica╚Ťie. ÔÇô V. mastica.
MASTIC├ü, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substan╚Ťe etc. ÔÇô Din fr. mastiquer, lat. masticare.
MASTIC├üRE, mastic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mastica ╚Öi rezultatul ei; mastica╚Ťie. ÔÇô V. mastica.
*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză
mastic├í vb., ind. prez. 1 sg. mastich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mastiche├íz─â
masticáre s. f., g.-d. art. masticării
MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].
MASTIC├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a mastica ╚Öi rezultatul ei; mastica╚Ťie. 2. Opera╚Ťie de amestecare prin care se supune cauciucul la deforma╚Ťii plastice repetate pentru mic╚Öorarea viscozit─â╚Ťii. [< mastica].
MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)
MASTIC├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a mastica; mastica╚Ťie. 2. opera╚Ťie de amestecare prin care se supune cauciucul la deforma╚Ťii plastice repetate pentru mic╚Öorarea viscozit─â╚Ťii. (< mastica)
MASTIC├üRE (< mastica, verb rar folosit) s. f. Opera╚Ťie de amestecare prin care se supune cauciucul la deforma╚Ťii plastice repetate, ├«n scopul mic╚Öor─ârii v├óscozit─â╚Ťii, prin ruperea ╚Öi aglomerarea moleculelor cu catene lungi, astfel ├«nc├ót la sf├ór╚Öit s─â poat─â fi tras ├«n foi.

Masticare dex online | sinonim

Masticare definitie

Intrare: mastica
mastica verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: masticare
masticare substantiv feminin