Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru mastic─â

MASTIC├ü, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substan╚Ťe etc. ÔÇô Din fr. mastiquer, lat. masticare.
MAST├ŹC─é, (2) mastici, s. f. 1. B─âutur─â alcoolic─â aromat─â cu (esen╚Ť─â de) mastic (2). 2. Sort de mastic─â (1). ÔÇô Din tc. mastika.
MASTIC├ü, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substan╚Ťe etc. ÔÇô Din fr. mastiquer, lat. masticare.
MAST├ŹC─é, mastici, s. f. B─âutur─â alcoolic─â aromat─â cu (esen╚Ť─â de) mastic (2). ÔÇô Din tc. mastika.
MAST├ŹC─é s. f. B─âutur─â alcoolic─â, aromat─â cu mastic. Toarn─â-i un p─âh─ârel de mastic─â de Hios, s─â mai prind─â puteri. BART, E. 31. Clondind cu trei chile mastic─â. CARAGIALE, O. II 37. B─âu un pahar de mastic─â. FILEMON, C. 155.
*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză
mast├şc─â s. f., g.-d. art. mast├şcii; (sorturi, por╚Ťii) pl. mast├şci
mastic├í vb., ind. prez. 1 sg. mastich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mastiche├íz─â
mast├şc─â s. f., g.-d. art. mast├şcii; (sorturi, por╚Ťii) pl. mast├şci
MAST├ŹC─é s. (pop.) sac├óz. (A b─âut o ~.)
MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].
MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)
MAST├ŹC─é ~ci f. B─âutur─â alcoolic─â aromat─â, care con╚Ťine mastic. /<turc. mastika
mastică f. rachiu, aiomatizat cu rășina masticului sau sacâzului: mastică de Hio ori de Corint. [Gr. MASTIX].
m├ístic─â (est) ╚Öi -├şc─â (vest) f., pl. ─ş (turc. mastika, d. ngr. mastiha ╚Öi -ihi, vgr. -ihe, d. mast├ízo, mestec ├«n gur─â; lat. m├ístiche ╚Öi -ice, it. m├ística ╚Öi -ice, fr. mastic). R─â╚Öin─â de lentisc, numit─â ob. sac├«z (de mestecat). Rachi┼ş aromatizat cu mastic─â: a bea o mastic─â (un p─âh─âru╚Ť de mastic─â).
MASTICĂ s. (pop.) sacîz. (A băut o ~.)

Mastic─â dex online | sinonim

Mastic─â definitie

Intrare: mastic─â
mastic─â substantiv feminin
Intrare: mastica
mastica verb grupa I conjugarea a II-a