MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.

MASCULINIZÁRE, masculinizări, s. f. Faptul de a (se) masculiniza și rezultatul lui; spec. (Med.) apariție sau dezvoltare a caracterelor sexuale bărbătești la o persoană de sex feminin ca urmare a unor tulburări endocrine. – V. masculiniza.

MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.

MASCULINIZÁRE, masculinizări, s. f. Faptul de a (se) masculiniza și rezultatul lui; spec. (Med.) apariție sau dezvoltare a caracterelor sexuale bărbătești la o persoană de sex feminin ca urmare a unor tulburări endocrine. – V. masculiniza.

masculinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 masculinizeáză

masculinizáre s. f., g.-d. art. masculinizắrii

masculinizá vb., ind. prez. 1 sg. masculinizéz, 3 sg. și pl. masculinizeáză

masculinizáre s. f., g.-d. art. masculinizării

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face să capete, a căpăta caractere sau trăsături masculine. 2. (Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin. [Cf. fr. masculiniser].

MASCULINIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) masculiniza. [< masculiniza].

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin. (< fr. masculiniser)

A MASCULINIZÁ ~éz tranz. A face să capete trăsături masculine, bărbătești. /<fr. masculiniser