Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru masculinizare

MASCULINIZ├ü, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. ╚Öi refl. A face s─â capete sau a c─âp─âta tr─âs─âturi masculine (1), b─ârb─âte╚Öti. ÔÇô Din fr. masculiniser.
MASCULINIZ├üRE, masculiniz─âri, s. f. Faptul de a (se) masculiniza ╚Öi rezultatul lui; spec. (Med.) apari╚Ťie sau dezvoltare a caracterelor sexuale b─ârb─âte╚Öti la o persoan─â de sex feminin ca urmare a unor tulbur─âri endocrine. ÔÇô V. masculiniza.
MASCULINIZ├ü, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. ╚Öi refl. A face s─â capete sau a c─âp─âta tr─âs─âturi masculine (1), b─ârb─âte╚Öti. ÔÇô Din fr. masculiniser.
MASCULINIZ├üRE, masculiniz─âri, s. f. Faptul de a (se) masculiniza ╚Öi rezultatul lui; spec. (Med.) apari╚Ťie sau dezvoltare a caracterelor sexuale b─ârb─âte╚Öti la o persoan─â de sex feminin ca urmare a unor tulbur─âri endocrine. ÔÇô V. masculiniza.
masculinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 masculinizeáză
masculinizáre s. f., g.-d. art. masculinizắrii
masculiniz├í vb., ind. prez. 1 sg. masculiniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. masculinize├íz─â
masculinizáre s. f., g.-d. art. masculinizării
MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face să capete, a căpăta caractere sau trăsături masculine. 2. (Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin. [Cf. fr. masculiniser].
MASCULINIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) masculiniza. [< masculiniza].
MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin. (< fr. masculiniser)
A MASCULINIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â capete tr─âs─âturi masculine, b─ârb─âte╚Öti. /<fr. masculiniser

Masculinizare dex online | sinonim

Masculinizare definitie

Intrare: masculiniza
masculiniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: masculinizare
masculinizare substantiv feminin